Strada cu felinare roşii dispare de pe hartă

* una dintre cele mai vechi artere comerciale ale Iaşului, dar şi loc al stabilimentelor de secol XVIII, riscă să rămână drept „strada cu o clădire şi o Episcopie” * strada Colonel Langa, fostă stradă Baston, era vestită în epocă prin stabilimentul său „cu femei răle”, dar şi prin existenţa Hanului lui Ilie Armeanul, în care poetul Mihai Eminescu şi-a petrecut ultimii ani din viaţă * astăzi, această stradă atât de vie în secolul al XVIII-lea, nu mai păstrează decât o clădire renovată după arhitectura originală şi două clădiri în ruină, monumente istorice, administrate de Episcopia romano-catolică care îşi are sediul în capătul aceleiaşi străzi

Puţini ieşeni cunosc istoria străzii Colonel Langa, una dintre cele mai legendare artere ale Iaşului, aruncată în cea mai neagră uitare şi ciuntire a identităţii. Istoria acestei străzi începe să prindă contur prin secolul al XVIII-lea, în jurul anului 1760, perioadă în care, aşa cum evoca memorialistul Ioan Mitican, „Iaşul era plin de femei răle ce umpleau ferestrele Podului Lung, între Curtea Domnească şi Bahlui, cu perdele roşii, racheriile cu dezmăţ şi târgurile cu boli ruşinoase. Domnul hotărî desfiinţarea meseriei lor, cerând ispravnicilor de ţinut să le prindă şi să le trimită gros”. Astfel, vreo 80 de femei uşoare au fost pedepsite cu închisoare „îndelungată” la biserica Mitropolia Veche, colţ cu actuala stradă Colonel Langa, în capătul căreia se afla una dintre cele mai vestite case cu felinar roşu. „Probabil, aceste femei au fost închise în fosta Biserică Albă părăsită lângă Mitropolia nouă instalată atunci în biserica Stratenia, existentă pe locul Catedralei de azi, unindu-le la rugăciuni şi post negru pentru îndreptare şi dezbăr de relele deprinderi. Actuala Biserică Sf. Gheorghe nu era construită, aceasta zidindu-se prin 1761, de mitropolitul Gavriile Calimachi, fost arhiepiscop al Tesalonicului”, evoca Ion Mitican. Potrivit poruncii domneşti, „nărăvaşele” vinovate de stricarea caselor multor târgoveţi şi îmbolnăvirea altora, căpătau iertare atunci când se pocăiau ori erau cerute de neveste. „Spre a se deprinde cu munca şi să petreacă vremea mai uşor, doamna le trimitea fuioare pentru tors, pâine, apă şi lumânări ca să nu stea pe întuneric şi probabil cantaridă, ca să se vindece de bolile ruşinoase. Fapta domnitorului Mavrocordat rămânea în istoria Uliţei Mari, căci împricinatele făceau mare chiloman, se arătau la ferestre ca nişte stafii sprâncenate, chemau bărbaţii de pe stradă la vedere, arătându-le boiul şi cereau de mâncare, stricând tihna Mitropoliei de alături”, spunea Ion Mitican.

Hanul lui Ilie Armeanul
În anul 1830, negustorul armean Ilie Popovici construieşte „pe locul caselor hatmanului Iordache Ghica”, un rând de dughene, la faţa Uliţei Mari, din care astăzi se mai păstrează doar un mic corp de clădire dispus la intersecţia dintre b-dul Ştefan cel Mare şi strada Colonel Langa, şi hanul care îi va purta numele, clădire ce a fost construită pe locul în care astăzi de găseşte Episcopia Romano-Catolică. După construirea hanului, Ilie Armeanu nu s-a ocupat direct de afacerea comercială, ci a preferat să închirieze clădirile, atât hanul, cât şi dughenele. Astfel, la 1833, doi negustori, Dimitrie Dima şi Gheorghe Ion, s-au întovărăşit pentru a prelua afacerea, luând în arendă atât hanul, cât şi dughenele, pe termen de trei ani. La 1839, Ilie Armeanu a decis să vândă hanul proprietarilor terenului, moştenitorii hatmanului. El s-a înţeles cu Epitropia casei răposatului Iordache Ghica să renunţe la dreptul de proprietate asupra binalelor construite de el, hanul şi dughenele, pentru suma de 77.584 lei, pe care „a primit-o deplin în mâinile sale”.

În jurul anului 1900, Primăria Iaşi a elaborat un ambiţios plan de urbanism, menit să îndrepte traseul străzilor şi să mărească lăţimea acestora, pentru a conferi vechii capitale înfăţişarea unui oraş modern

Clădirea comercială „Mavrocordat-Catargi”
Spre sfârşitul veacului al XIX-lea, imobilul se afla în proprietatea familiei Mavrocordat. La începutul secolului al XX-lea, când Primăria a început întocmirea dosarelor de imobile, atât dughenele de la stradă, cât şi hanul din spate se afla în proprietatea familiei Catargi. Imobilul era aşezat pe strada Ştefan cel Mare, nr. 48, ulterior 52. În jurul anului 1900, Primăria Iaşi a elaborat un ambiţios plan de urbanism, menit să îndrepte traseul străzilor oraşului şi să mărească lăţimea acestora, pentru a conferii vechii capitale înfăţişarea unui oraş modern. În privinţa străzii Ştefan cel Mare, frontul de clădiri care cuprindea dughenele Bisericii Catolice şi pe cele ale vechiului Han al lui Ilie Armeanu au fost „aliniate” pe la anul 1905. Practic, vechile clădiri au fost demolate şi reconstruite pe un aliniament aflat cu 3-4 metri în spatele celui existent anterior. Acum dispar clădirile din faţa Bisericii Catolice cunoscute din stampa lui J. Rey, de la 1845. Se desăvârşea astfel sistematizarea acestei laturi a străzii Ştefan cel Mare, întrucât dughenele din faţa mănăstirii Trei Ierarhi şi Mitropoliei au fost demolate înainte de 1890. „Tot pentru interes public, în 1904-1905 a fost sistematizată şi clădirea aflată la intersecţia străzii Ştefan cel Mare nr. 48, cu strada Colonel Langa, fosta Uliţă Baston. Clădirea existentă astăzi pe str. Ştefan cel Mare, colţ cu str. Colonel Langa, nu face parte din fostele dughene sau anexă a vechiul han al lui Ilie Armeanu, construit la 1830, ci o construcţie zidită în anul 1904, pe noul aliniament al străzii”, a spus dr. Sorin Iftimi, muzeograf în cadrul Complexului Muzeal Moldova.

Spaţiul de cazare, hanul propriu-zis al lui Ilie Armeanul, a fost clădirea din spate, devenită mai târziu Hotel Moldova (1868) şi Hotel Splendid/Europa (1926-1932). Acolo a locuit poetul Mihai Eminescu, pentru scurtă vreme, în anul 1886.

Hotelul în care a locuit Eminescu în ultimii ani de viaţă
Ce a rămas din toată acea perioadă e doar imobilul din str. Ştefan cel Mare, nr. 18-20, la intersecţia cu str. Colonel Langa, aflat pe Lista Monumentelor Istorice, la categoria „B”, fiind considerat de însemnătate locală. Evoluţia istorică a proprietăţii de aici poate fi urmărită încă din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Proprietatea era situată pe Uliţa Mare, lângă Mitropolia Veche, la răscrucea cu „uliţa ce duce la Feredee”, devenită ulterior Uliţa „Baston”, după un reprezentant al familiei Rosetti, actuala stradă Colonel Langa. „Casele vechilor proprietari, precum postelnicul Iane Hadâmbul sau Ilie Catargi, nu se aflau la strada Ştefan cel Mare, nici la str. Colonel Langa, ci mai în spate, cu grădină spaţioasă în jur, potrivit obiceiului epocii. Vechile pivniţe ale casei din secolul XVII trebuie căutate, dacă mai există, pe spaţiul liber din incinta Episcopiei amintite. În planul incintei Episcopiei, realizat de Bayardi, la 1814, casele vechi trebuie căutate pe terenul inscripţionat Catargi şi nu pe colţ, unde e inscripţionat numele Raso”, a precizat Sorin Iftimi. Spaţiul de la stradă era rezervat, pe arterele cu activitate comercială, dughenelor, care erau, de regulă, închiriate de proprietari diverşilor negustori. S-a putut stabili faptul că pe locul imobilului în discuţie s-a aflat ospătăria hanului construit la 1830 de Ilie Popovici Armeanul, pe terenul logofătului Ilie Catargiu. Spaţiul de cazare, hanul propriu-zis al lui Ilie Armeanul a fost clădirea din spate, devenită mai târziu Hotel Moldova (1868) şi Hotel Splendid/Europa (1926-1932). Acolo a locuit poetul Mihai Eminescu, pentru scurtă vreme, în anul 1886. Clădirea, consolidată pe la 1908, a fost demolată în 1998, cu prilejul amenajării curţii noii Catedrale Catolice. O ultimă fotografie a acestei clădiri a fost publicată de Ion Mitican, în lucrarea dedicată Străzii Ştefan cel Mare. „Clădirea actuală a fost retrasă pe noul aliniament impus de Primăria Iaşi prin planul său de urbanism, de la 1900. Este posibil ca actuala clădire să folosească pivniţe mai vechi dar, în acest caz, beciurile ar trebui să se afle parţial sub strada Ştefan cel Mare, rămase pe vechiul aliniament, din secolul XIX”, a mai spus Sorin Iftimie.

Prin anul 1905, vechile clădiri au fost demolate şi reconstruite pe un aliniament aflat cu 3-4 metri în spatele celui iniţial

Ruinele de pe Colonel Langa
În zilele noastre, în contextul regândirii peisagistice şi arhitecturale a pietonalului Ştefan cel Mare, intenţiile Primăriei, cel puţin la nivel declarativ, sunt de a uniformiza frontul de clădiri aflate între Casa Orest Trafali şi clădirea din colţul străzii Colonel Langa, situată pe b-dul Ştefan cel Mare nr. 18-20, ce aparţine Turmalin şi Betty Ice. Cât priveşte celelalte construcţii de pe strada Colonel Langa, situaţia acestora este destul de incertă. Pe legendara stradă Baston nu au mai rămas în picioare decât 3 clădiri, una concesionată de la catolici şi reabilitată, alături de care se înălţa pe vremuri vestita casă de toleranţă cu felinar roşu, iar celelalte două abandonate după evacuarea chiriaşilor. Imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, casele de pe Colonel Langa au fost părăsite de evrei. Ulterior, aceste case naţionalizate au devenit locuinţe sociale, aflate în administrarea Primăriei şi mai apoi a Episcopiei Romano-Catolice. Imediat după evacuarea chiriaşilor, pe faţadele imobilelor au apărut plăcuţe prin care trecătorii sunt anunţaţi de faptul că este vorba despre „aşezăminte monahale”. (Nelu Păunescu)

După evacuarea chiriaşilor, pe faţadele imobilelor au apărut plăcuţe prin care trecătorii sunt anunţaţi de faptul că este vorba despre „aşezăminte monahale”