La Palatul Culturii din Iași, Maria Tănase va fi evocată prin emoție și adevăr scenic

Există spectacole care se anunță prin afiș, prin program, prin nume. Și există spectacole care ajung la public înainte de toate prin vibrație, prin acel freamăt greu de explicat care spune că, pentru o seară, scena nu va fi doar loc de interpretare, ci spațiu de revelație. Așa se conturează, la Iași, concertul „Tribut Maria Tănase”, programat marți, 14 aprilie 2026, de la ora 19.00, în Sala Voievozilor a Palatului Culturii — un eveniment care promite mai mult decât un omagiu muzical: promite o întâlnire cu o parte adâncă din sufletul românesc.

În spatele acestui proiect stă soprana Angelica Solomon, artistă care vorbește despre acest concert nu în termenii unei simple construcții repertoriale, ci ca despre o nevoie interioară veche, profundă, aproape organică. Pentru ea, spectacolul dedicat Mariei Tănase s-a născut din dorința de a aduce mai aproape de public „spiritul autentic al muzicii românești”, acea emoție necosmetizată, simplă și adevărată, pe care cântecul popular o poartă mai departe din generație în generație.

Nu este, așadar, doar un exercițiu de admirație față de o mare artistă. Este, mai curând, o încercare de reîntoarcere la izvoare. O recuperare sensibilă a unei moșteniri pe care graba prezentului riscă, uneori, să o lase în urmă. Angelica Solomon mărturisește că ideea spectacolului a prins contur într-un moment de reascultare a înregistrărilor Mariei Tănase, când forța acestei voci — care nu a fost niciodată doar voce, ci destin, poveste, revoltă și tandrețe deopotrivă — a făcut limpede un lucru: generațiile tinere trebuie să fie puse din nou în contact viu cu această comoară artistică.

Aici intervine dimensiunea cea mai delicată a proiectului: aceea că „Tribut Maria Tănase” nu își propune să reproducă, ci să evoce. Să nu copieze, ci să recheme. Să nu împietrească un mit, ci să-l lase să respire din nou în fața publicului de astăzi. Pentru Angelica Solomon, Maria Tănase rămâne mai mult decât o interpretă legendară: este „un simbol al identității culturale românești”, un reper de autenticitate și curaj artistic, femeia care a ridicat cântecul popular la rang de artă universală și a făcut din vocea sa ecoul unei națiuni întregi.

Poate tocmai de aceea acest spectacol nu a putut rămâne doar în registrul interpretării muzicale, ci a cerut o arhitectură dramatică, un fir interior, o poveste. A cerut regie. Iar această nevoie a făcut ca Angelica Solomon să aleagă pentru proiect un nume tânăr, dar deja distinct: Cristi Avram.

Despre alegerea lui, soprana vorbește cu o admirație limpede, lipsită de emfază. „Nu a fost o opțiune întâmplătoare, ci expresia unei intuiții artistice puternice. Spectacolul avea nevoie de o viziune proaspătă, de o energie nouă și de idei care să iasă din tiparele obișnuite". Așa a început colaborarea cu Cristi Avram, un regizor în ascensiune, cu o sensibilitate aparte și cu o imaginație care a surprins-o încă de la primele discuții. Un artist capabil să vină cu idei noi, fără să piardă din vedere emoția și esența unui spectacol inspirat de Maria Tănase.

Și distribuția a fost aleasă în același spirit. Angelica Solomon spune că selecția artiștilor a fost unul dintre momentele cele mai importante în construirea întregului proiect. Nu și-a dorit doar voci bune sau instrumentiști impecabili, ci oameni cu care există o legătură artistică reală. O parte dintre ei îi sunt colegi de la Operă, artiști alături de care a urcat de multe ori pe scenă și cu care împărtășește deja acea complicitate rară care nu se învață: se simte. „Ne înțelegem din priviri”, mărturisește ea, iar această propoziție spune poate mai mult decât orice descriere elaborată despre atmosfera pe care publicul o va întâlni la Palatul Culturii.

În formulă se regăsesc, alături de Angelica Solomon, Andrei Oloieri la acordeon, Ciprian Oloi la pian și Radu Cotoman la vioară, iar contribuția lor pare gândită nu ca simplu acompaniament, ci ca țesătură vie a unei stări. Despre acordeonist, soprana vorbește cu respectul datorat unui profesionist desăvârșit și unui muzician pe care îl admiră de multă vreme. Prezența lui adaugă, spune ea, o culoare aparte și o profunzime muzicală care completează perfect atmosfera spectacolului.

Poate că tocmai aici stă promisiunea reală a acestei seri ieșene: în faptul că „Tribut Maria Tănase” nu pare construit pentru aplauz facil, ci pentru emoție durabilă. Pentru acel tip de experiență care rămâne în spectator și după ce luminile se sting. Pentru acea formă rară de frumusețe scenică în care memoria culturală este reînsuflețită. Maura ANGHEL

La Iași, pentru o seară, cântecul românesc va înceta să fie doar patrimoniu. Va deveni, din nou, viață.