Cine a fost amanta lui Alexandru Ioan Cuza? I-a făcut doi copii, l-a părăsit când domnitorul s-a îmbolnăvit

Maria Obrenovici și Alexandru Ioan Cuza, portrete 

În plan politic, Alexandru Ioan Cuza și-a îndeplinit misiunea pentru care fusese învestit, însă viața sa personală a fost marcată de vicii care i-au atras antipatia publică și au contribuit, în cele din urmă, la abdicarea sa forțată.

Mâine, 24 ianuarie 2026, se împlinesc 167 de ani de la Unirea Principatelor Române, eveniment istoric asociat definitiv cu numele lui Alexandru Ioan Cuza.

Dubla sa alegere ca domn al Moldovei și al Țării Românești, la 5 și 24 ianuarie 1859, a reprezentat aplicarea unei strategii politice cunoscute drept „politica faptului împlinit”, prin care liderii vremii urmăreau unirea Principatelor și obținerea recunoașterii internaționale. Unirea a fost acceptată de marile puteri europene, însă doar pe durata domniei lui Cuza, limitată la șapte ani. În această perioadă, domnitorul a inițiat reforme majore care au schimbat profund cele două principate și au conturat România modernă.

Cine a fost amanta lui Alexandru Ioan Cuza? I-a făcut doi copii, l-a părăsit când domnitorul s-a îmbolnăvit

În plan personal, Cuza era cunoscut pentru pasiunea sa excesivă pentru femei. Chiar și după căsătoria cu Elena Cuza, care nu îi putea oferi urmași, domnitorul continua să frecventeze bordelurile bucureștene, adesea însoțit de Mihail Kogălniceanu.

Întâlnirea cu Maria Obrenovici avea însă să-i schimbe destinul. Aceasta i-a devenit amantă, marea iubire și femeia care i-a dăruit doi copii. Maria Obrenovici provenea dintr-o familie boierească, fiind fiica logofătului Costin Catargi și a Smarandei Balș. S-a căsătorit de tânără cu un general sârb, cu care a avut un fiu, Rubi Catargi, nerecunoscut de tată și crescut de sora Mariei.

Ulterior, Maria a avut o relație cu principele Miloș Obrenovici, din care s-a născut Milan, viitorul rege al Serbiei. După divorț, în căutarea unei noi relații avantajoase, a ajuns în anturajul domnitorului Cuza, potrivit adevărul.

Cu experiență în relațiile cu bărbați influenți, Maria Obrenovici s-ar fi folosit de frumusețea și inteligența sa pentru a obține beneficii materiale mai degrabă decât afecțiunea domnitorului. Descrierile vremii o prezintă drept o femeie deosebit de frumoasă, cu păr negru bogat și ochi albaștri, trăsături care l-au cucerit pe Cuza.

Un alt atu al Mariei a fost cunoașterea mediului politic, dobândită în perioada petrecută la Curtea Sârbă. Vorbea mai multe limbi străine și avea o cultură solidă, calități care au consolidat relația cu domnitorul.

Ceea ce a început ca o aventură s-a transformat într-o relație stabilă. În martie 1862, Cuza i-a cumpărat Mariei o casă pe strada Biserica Amzei, mobilată după gustul acesteia, pe care domnitorul o vizita zilnic. Din relația lor s-au născut doi copii, Dimitrie și Alexandru, pe care Cuza a reușit să-i facă adoptați de soția sa, Elena, sub pretextul că ar fi orfani salvați în urma unor inundații.

Influența Mariei Obrenovici asupra lui Cuza a crescut considerabil. Ea a ajuns să facă parte din camarila domnitorului, petrecând nopți la Palat, sub același acoperiș cu soția acestuia. În paralel, ambii au avut și alte relații amoroase. Maria a fost asociată cu membri ai cercului apropiat al lui Cuza, existând zvonuri privind alți copii rezultați din aceste legături. La rândul său, Cuza și-a păstrat obiceiul de a frecventa bordelurile.

Mariei Obrenovici i s-a atribuit un rol important și în formarea „Monstruoasei Coaliții” care a dus la detronarea domnitorului. Unele versiuni susțin că ar fi fost recompensată financiar pentru trădare, în timp ce altele afirmă că a acceptat complotul pentru a-l salva pe Cuza de la o posibilă asasinare.

În noaptea de 11 februarie 1866, atunci când complotiștii au pătruns în dormitorul domnitorului, Maria Obrenovici se afla alături de acesta. Se spune că ea ar fi facilitat accesul conspiratorilor, așteptând ca domnitorul să adoarmă, pentru ca aceștia să poată pătrunde nestingheriți și să-l forțeze să semneze actul abdicării.

După detronare, Cuza, soția sa și amanta au plecat în exil. Maria l-a urmat o perioadă la Viena, însă ulterior l-a părăsit, înșelându-l cu un apropiat, iar în 1870, odată cu îmbolnăvirea domnitorului, relația s-a încheiat definitiv.

Stabilită ulterior la Berlin, Maria Obrenovici a intrat în suita împărătesei Augusta, soția împăratului Wilhelm I. Mai târziu, aflată la Dresda, a descoperit că suferă de cancer și, copleșită de boală, s-a sinucis.

Povestea Mariei Obrenovici s-a estompat în timp, însă rolul său în abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza continuă să ridice numeroase semne de întrebare, potrivit relatărilor istorice.