Halkidiki, peninsula ce aminteşte de tridentul zeului mărilor

* este formată din trei braţe, respectiv Kassandra, Sithonia şi Athos* soarele străluceşte 300 de zile pe an, august fiind luna cea mai „fierbinte” * Kassandra poate fi considerată zona cea mai dezvoltată din punct de vedere turistic, Sithonia este braţul „morilor de vânt, iar Athos - „locul unde zeii se adună pentru a discuta” * plajele cu apa extrem de curată şi satele pitoreşti asigură farmecul peninsulei * un sejur de şapte zile porneşte de la circa 150 de euro şi poate ajunge peste 500 de euro în funcţie de condiţiile alese

Kassandra, cea mai dezvoltată zonă turistică din Halkidiki

Primul braţ este considerat şi cea mai dezvoltată zonă turistică din Halkidiki, facilităţi turistice bine organizate, hoteluri de lux şi servicii de înaltă calitate. În satul Petralona se află peştera cu acelaşi nume, o atracţie importantă în Kassandra. Aceasta este situată la poalele muntelui Katsika şi prezintă interes din punct de vedere paleontologic. Peştera Petralona e locuinţa celui mai bătrân european. Până în prezent au fost descoperite 28 de straturi geologice, fosile ale unor specii care au dispărut, dar şi de lei, hiene, urşi, elefanţi, rinoceri sau bizoni. Toate aceste descoperiri se află acum la muzeul Universităţii din Salonic. Satul Nea Potidea este construit pe urmele unei vechi aşezări corintiene cu acelaşi nume. Locul este faimos datorită canalului Potidea ce separă braţul Kassandra de partea continentală a peninsulei Halkidiki. Pe ţărm se găsesc plaje minunate şi sate pescăreşti precum Nea Fokea, cu un turn bizantin scăldat de apele mării şi din care puteţi zări ţărmul peninsulei Sithonia, satul tradiţional Afyto, faimoasa staţiune de litoral Kalithea, unde găsim şi ruinele templului Zeus Ammon, Kriopigi, dispus în formă de amfiteatru, Polychrono, cu plaje premiate cu „steagul albastru”, Hanioti, plin de vegetaţie. O altă staţiune destul de apreciată de turişti este Pefkohori, un sat tipic grecesc, cu case albe sau galbene. Plaja nu este foarte lată, dar este extrem de frumoasă, albastrul desăvârşit şi liniştit al mării contrastând cu nisipul auriu. Dacă tot ajungeţi pe Kassandra, merită să vizitaţi ruinele castelului din Nea Potidea, dar şi localităţile Kriopigi, Polichrono sau Paliouri. Mai spre inima peninsulei, puteţi vizita Olinthos, un sit arheologic care poate nu impresionează la prima vedere, dar cu o istorie care merită aprofundată. Situl, deşi în mare parte refăcut, reprezintă un oraş de aproximativ 10.000 de locuitori, o dovadă a ingeniozităţii grecilor, prin străzile drepte, făcute după un „plan urbanistic” clar.

Sithonia, braţul morilor de vânt

Braţul median al Peninsulei Halkidiki, Sithonia, se bucură de farmecul deosebit pe care îl au porturile mici, numeroase, cu plaje aurii şi intime. Peninsula Sithonia este înconjurată de golfurile Singitic la vest şi Toronean la est. Satele Ormilia, Metamorfossi şi Nikitas din peninsula Sithonia au plaje minunate, aliniate de pini. De pe plaja Nikitas se văd acoperişurile roşii ale vechilor case. Foarte interesante în această regiune sunt bisericile ortodoxe din secolul V. Satul Agios Nikolaus se află în mijlocul pădurii verzi, iar satul Pirgadikia oferă o atmosferă insulară şi o vedere superbă spre muntele Athos. Peste tot în peninsula Sithonia veţi găsi mici porturi naturale, un peisaj magnific, mici bărci de pescuit şi plase întinse pentru peşte. La sud de Porto Koufu se mai pot vedea ruinele vechilor fortificaţii datând din vremuri bizantine, precum şi urmele unor bazilici precreştine. Cele mai cunoscute obiective turistice care merită marcate sunt morile de vânt din Sikia, castelul şi templul Agios Athanasios din Toroni. Plajele cele mai apreciate sunt cele de la Azapiko, Tristinika, Korakas, Marathias, Kalamitsi şi Kriaritsi.

Athos, „locul cel mai înalt” de pe Terra în Antichitate

Ultima peninsulă de pe braţul Halkidiki, Athos, este şi cea mai restrictivă. Turiştii nu pot merge prea departe, decât cu vaporul, în croazieră de-a lungul ţărmului. Doar bărbaţii pot debarca, după ce au primit un permis special, pentru care se trimit solicitări cu cel puţin câteva săptămâni înainte. Mănăstirile se pot admira foarte bine şi de la bordul vaselor de croazieră care se iau din Ouranopolis sau Oraşul Raiului. Cei care rămân la ţărm pot să se distreze cu o sesiune de shopping, pentru că orăşelul este traversat de două străduţe mărginite de magazinaşe pline de suvenire şi de terase. Din Ouranopolis se poate pleca pe micuţa insulă Amouliani cu vaporaşul. Aici există un singur hotel, ale căror camere te întorc în timp, prin decorul din lemn şi piatră.Numele muntelui Athos provine de la un personaj al mitologiei Greciei Antice, anume un gigant trac care în confruntarea lui cu zeul grec Poseidon va fi zvârlit un bolovan imens înspre acesta, formând blocul abrupt ieșit din mare care azi îi poartă numele. Muntele Athos se bucură de celebritate în antichitatea greacă, fiind considerat în unele tradiţii locale a fi locul cel mai înalt de pe Pământ, unde, deasupra norilor, zeii se adună să discute. Interdicţia intrării femeilor la Muntele Athos a fost instituită în secolul al XI-lea, după ce unii călugări tineri au fost seduşi de femei cochete și probabil cu tendinţe histrionice, care se dădeau ciobani pentru a intra în contact cu aceştia, corupându-i să întreţină relaţii sexuale.