Insula americană fără mașini și cu un cal pentru fiecare locuitor

 În mijlocul „capitalei mondiale a automobilelor”, se află o insulă liniștită, fără mașini, care găzduiește 600 de oameni, 600 de cai și un stil de viață de altădată, transmite BBC.

Găzduind „orașul automobilelor” Detroit, unde au luat naștere companii precum Ford, General Motors și Chrysler, statul american Michigan este adesea numit „capitala mondială a automobilelor”. Dar, în largul coastei nordice a statului, în Lacul Huron, se află o insulă liniștită și pitorească care atrage călătorii de sute de ani și care a interzis mașinile practic de când au fost inventate.

Bine ați venit pe Insula Mackinac: o insulă de 3,8 km pătrați, cu 600 de locuitori permanenți, fără vehicule motorizate și cu singura autostradă din SUA pe care nu aveți voie să conduceți mașini. Chiar și mașinile de golf sunt interzise pe străzile insulei, așa că, dacă auziți un claxon sau un scârțâit, este probabil să fie de la una dintre gâștele sau bufnițele insulei.

Dar de ce nu există mașini?

Pentru că, așa cum spune Urvana Tracey Morse, proprietara unui magazin de artizanat de pe strada principală a insulei: „Aici, calul este rege”.

Conform tradiției locale, în 1898, când o mașină a avut o defecțiune la motor, speriind caii din apropiere, autoritățile satului au interzis motoarele cu combustie internă, măsură care a fost extinsă la restul insulei doi ani mai târziu. De atunci, localnicii s-au adaptat la acest stil de viață liniștit, de altădată.

Peste un secol mai târziu, aproximativ 600 de cai asigură buna funcționare a satului, de la miezul iernii până la agitația verii, când aproximativ 1,2 milioane de oameni se îmbarcă pe un feribot care face 20 de minute din Mackinaw City sau St Ignace, din Peninsula Superioară a Michiganului, și coboară în micul sat (numit și Insula Mackinac) de la capătul sudic al insulei. Aici, vizitatorii cumpără celebrul fudge (un tip de prăjitură cu ciocolată) al satului, explorează traseele sale de 70 de mile și se bucură de sunetul copitelor cailor, care amintește de vremuri mai simple.

„Caii sunt folosiți pentru orice, de la colectarea gunoiului până la livrările FedEx”, spune Morse, care vinde scrimshaw, obiecte de artă, bijuterii și alte mărfuri după ce a vizitat insula pentru prima dată în 1990, când era student. „Așa este stilul nostru de viață, acesta este ritmul nostru.”

„O parte din noi apreciază tradiția de a ne deplasa cu bicicleta, pe jos sau cu taxiul tras de cai”, adaugă Morse.

Timp de sute de ani, comunitățile indigene au folosit poziția strategică a insulei, la confluența lacurilor Huron și Michigan, ca zonă de pescuit și vânătoare. Ei considerau că stâncile de calcar și pădurile verzi seamănă cu o broască țestoasă uriașă care iese din apă, așa că au numit-o Michilimackinac, sau „locul broaștei țestoase mari” în limba Anishinaabemowin.

Forțele britanice au scurtat numele și au înființat un fort defensiv pe insulă în 1780. Astăzi, vizitatorii pot încă să urmeze ghizi costumați, să asiste la trageri cu tunuri și să vadă cazarma unui ofițer în cea mai veche clădire din Michigan. Dar, la mai bine de 200 de ani după ce SUA a preluat controlul asupra Mackinac în urma Războiului din 1812, rădăcinile sale indigene rămân intacte.

„Insula Mackinac este unul dintre cele mai importante [și] proeminente locuri din istoria și cultura Anishnaabe”, spune Eric Hemenway, un membru Anishnaabe care a jucat un rol esențial în renașterea istoriei indigene pe insulă. „Poporul Anishnaabeek se află în Strâmtoarea [căile navigabile care leagă Lacul Huron de Lacul Michigan] de când se știe, spun unii. Și noi suntem încă aici, în Strâmtoare, pe pământul strămoșilor noștri. Apele au fost și continuă să fie autostrăzile Midwestului.”

După cum subliniază Hemenway, pe insulă au fost descoperite un număr mare de situri funerare indigene, unele dintre ele datând de aproximativ 3 000 de ani. „[Mackinac] este unul dintre cele mai sacre locuri ale noastre din zona Marilor Lacuri”, spune el.

Hemenway a lucrat, de asemenea, la dezvoltarea Biddle House, care găzduiește Muzeul Nativilor Americani din Insula Mackinac, inaugurat în 2021.

„Cel mai mare succes al meu [din punct de vedere metric] este când văd alți nativi venind aici… aceasta este povestea noastră”, spune Hemenway. „Insula este percepută astăzi mai ales ca o destinație turistică”.

Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, insula Mackinac devenise un loc de joacă pentru familiile bogate de industriași din Chicago, Detroit și alte părți ale Midwestului, odinioară înfloritor, care se adunau pe insulă vara pentru a se relaxa în apele sale cristaline.

Grand Hotel din Mackinac, vechi de 138 de ani, are camere decorate individual și se mândrește cu cea mai lungă verandă din lume; este, de asemenea, unul dintre ultimele hoteluri complet funcționale din epoca industrială a Americii. Atracția unică a Grand Hotel este atât de mare încât guvernatoarea statului Michigan, Gretchen Whitmer, a apelat recent la X pentru a promova insula ca locație pentru sezonul patru al serialului HBO The White Lotus.

Deși propunerea a fost glumeață, Morse ezită să accepte ca Mackinac să devină o destinație turistică aglomerată. „Ești mândru de locul în care trăiești, dar, în același timp, nu vrei să le spui oamenilor cât de frumos este aici”, spune ea.

Într-adevăr, această insulă micuță are mult de oferit. Optzeci la sută din suprafața insulei Mackinac este ocupată de Parculul Statului Mackinac Island, unde vizitatorii se pot plimba prin păduri seculare neatinse de om, pot admira stâlpi falnici de calcar și pot face drumeții, plimbări cu bicicleta sau pot închiria o trăsură trasă de cai pentru a fotografia una dintre cele mai faimoase atracții ale insulei – Arch Rock, o formațiune stâncoasă în formă de arc, cu o lățime de 15 metri.

În altă parte, localnicii sugerează să vă îndreptați spre nord de singurul sat al insulei pentru a vă plimba pe autostrada de 13,7 km transformată în pistă pentru biciclete și drumeții, care înconjoară insula și oferă priveliști asupra podului suspendat Mackinac, lung de 8 km, și acces la plaje liniștite acoperite cu pietricele și păduri.

În afară de cai, cele 1.500 de biciclete de închiriat sunt principalul mijloc de transport al locuitorilor și vizitatorilor insulei – un mijloc de transport autopropulsat care sugerează că locuitorii din Mackinac sunt fericiți să se deplaseze într-un ritm diferit de restul țării.

Viața într-un loc fără mașini este unul dintre principalele motive pentru care Morse, care merge cu bicicleta nouă luni pe an, a decis să locuiască tot anul pe insulă, în ciuda iernilor aspre.

„Îmi place ideea de a mă urca pe bicicletă și de a coborî [în sat] printre copaci. Asta îmi pregătește ziua”, spune ea. „Întotdeauna saluți și vorbești cu oamenii.”

Dar, deși bicicleta este cel mai ușor și mai popular mijloc de transport, bicicletele joacă în mod clar un rol secundar în alimentarea insulei.

„Fără cai, acest loc nu ar fi ceea ce este. Este ceea ce te face să te simți ca și cum ai fi călătorit înapoi în timp când cobori din barcă și auzi acel «clip-clop»”, spune Hunter Hoaglund, care lucrează la Arnold Freight, o companie care operează un serviciu de feribot către insulă de 140 de ani și transportă o turmă de cai care iernează în Peninsula Superioară a Michiganului în fiecare aprilie. „Camioanele noastre vin aici în fiecare zi [pentru a descărca caii] și, în următoarea lună, probabil că vor mai sosi încă 200-300.” Se estimează că 20-30 de cai rămân pe insulă în timpul iernii pentru a colecta gunoiul, a livra colete și a menține insula în funcțiune.

Înconjurată de ape cristaline, Mackinac poate fi izolată periodic de continent în timpul iernii, când banchize de gheață pot opri serviciile de feribot către sau dinspre insulă.

Dar primăvara și vara, Mackinac prinde viață.

Zeci de lilieci care împânzesc străzile satului încep să înflorească în perioada premergătoare popularului Festival al Liliacului din iunie, care durează 10 zile. Iubitorii de astronomie se îndreaptă spre Fort Holmes din Mackinac, cel mai înalt punct al insulei, și spre Cupola Bar din Grand Hotel pentru a admira cerul nocturn din nordul Michiganului. Dar pentru cei mai mulți vizitatori, fericiți și obosiți după o plimbare cu bicicleta pe insulă, o înghețată sau o bucată de fudge sunt cele mai bune delicii, savurate cu privirea spre portul de agrement.

Și toate acestea fără zgomotul motoarelor care să strice experiența.