Cine fuge de tehnocrați ca naiba de tămâie?

Dorian OBREJA

Știu că aveți destule, cu aprovizionarea și cu pregătirile, așa că nu vreau ca și eu să vă ofer o bătaie de cap în plus, prin provocarea de a desluși misterul, răspunzând la întrebarea din titlul acestor rânduri. Așadar, e vorba de Nicușor Dan.

Care, în vară, în îndelungatele chinuri ale nașterii noului guvern (o lună întreagă irosită, timp lung și scump în situația României), declara că nu crede că un premier tehnocrat ar fi varianta potrivită, deoarece acesta nu ar avea „autoritate politică”.

Eu nu cred că el crede așa ceva.

Adevărul este altul: un premier tehnocrat – în adevărata și întreaga accepțiune a termenului – trebuie să fie o personalitate.Iar o personalitate reprezenta (și va continua să reprezinte) un risc maximum de umbrire a personajului ajuns locatar al Palatului Cotroceni. Iată de ce N.Dan a ezitat chiar asupra desemnării lui Ilie Bolojan ca prim-ministru, deși declarase că îl dorea în asemenea poziție încă înainte de alegerile prezidențiale din acest an. Numai că, vai, același Ilie Bolojan fusese declarat preferat pentru funcția de premier din toamna trecută, de către 3 din competitorii ”grei„ ai prezidențialelor – Ciolacu, Ciucă și Lasconi. Așa că Ilie Bolojan, deși politician, era o personalitate, de unde și mult întârziata desemnare a lui. Ba chiar N. Dan declarase că ia în calcul și o altă variantă – a unui politician care nu este/are personalitate – numele său fiind Cătălin Predoiu. Aceeași explicație – a fobiei de personalități – a stat și la baza întocmirii listei cabinetului Bolojan, în care, mai ales în unele ministere extrem de importante în actualele condiții, precum Externe, Apărare, Economie, au fost numite persoane fără nicio experiență, fără date care să le recomande, singurul lor atu (comun) fiind acela că proveneau din oastea USR, mai mult decât fidelă președintelui ei fondator și rămas eminență cenușie.

Încă înainte de 1990, circula teoria așa-numitului conducător-licurici, care, pentru a produce lumină cât de cât, trebuia să aibă în jurul său cât mai mult întuneric. Vremurile au trecut, teoria a rămas valabilă...

După aproape o lună (iarăși timp mult irosit) fără ministru la Apărare, Nicușor Dan anunță că va fi numit unul nou. Nici nu se răcesc vorbele sale (deși fuseseră emanate tocmai în Finlanda), că și apare numele ales. Printr-o șmecherie, transferarea sa de la Economie, unde a fost desantat alt userist. Nepărat trebuie să ne amintim că, după ejectarea lui Moșteanu, apăruse o listă cu posibili înlocuitori. Pe care figurau, ”normal”, cinci useriști dornici de funcții, și, din păcate (pentru el), un tehnocrat. Mihai Motoc. Care, în afară de avantajul reprezentat de a mai fi fost deținătorul portofoliului cu pricina (între 17 noiembrie 2015 și 4 ianuarie 2017) avea/are un cv ce bagă în beznă toți licuricii: un deceniu de activitate și funcții în MAE, ambasador în Olanda, Marea Britanie, ambasador/reprezentant al României la UE și ONU! Un cv sub semnul lui ”nec pluribus impar”. Și, totuși, un om cu o asemenea carieră nu l-a convins pe N.D. Spre deosebire de un inginer de 40 de ani – dar soldat credincios al USR.

Adaug întrebării din titlu alta, referitoare la același personaj. Să nu știe el proverbe care te pot scuti de necazuri, precum ”cum îți așterni, așa dormi” sau ”cine seamănă vânt, culege furtună” (cu varianta premergătoare ” cine seamănă minciună culege vânt”), sau crede doar în cel care îl definește – ”cine se aseamănă, se adună„?