Figuranții bagă bățul, presa pune gaz

   Dorian OBREJA

Aduc aminte că, în 2021, se consemnau doi ani de criză politică, după succedarea, în 2 ani, a 2 guverne (ambele demise prin moțiuni de cenzură). Se simțea, imperios, nevoia de normalitate, stabilitate și predictibilitate. De aceea s-a ajuns la formarea, între PSD și PNL, a unei coaliții. Social-democrații și liberalii, până în acel moment rivali (după ce mai „dansaseră” împreună, sub sigla USL, între 2011 și 2014 - să fie o simetrie cu 2021-2024?), au susținut că era interesul poporului.

Păstrând acest „stindard”, presupozând consecvență, ambele partide au interesul de a păstra relații bune în cadrul construcției politice.

Spre deosebire de formațiunile politice adversare, ce se nutresc din denigrare, ce nu contenesc cu tot soiul de acuze, injurii sau profeții prăpăstioase: „tâlharii de la PSD-PNL”, „a venit o stabilitate de era să nu mai putem să stăm pe scaun”, „guvernul nu e în stare să aducă banii din PNRR”, „dacă rămânem cu ăștia pe cap, la anul vom avea creșteri de 500% a taxelor și impozitelor”.    

A fost o perioadă bună în plan economic (creștere de 4,1% în 2022,  2,1% în 2023; estimare B.M. pentru 2024 – 3,3% și 3,8% în 2025), de măriri salarii și pensii, de liniște socială și cultivare a mitului stabilității. Rezultatele pozitive în cele mai multe domenii au făcut ca cele două partide să nu se erodeze, ci să înregistreze recorduri la alegerile din 9 iunie: aproape 50% la europarlamentare și aproape 65 % la locale.

Dacă avem un asemenea tablou, cred că meritul principal este al celor doi lideri. Care, în foarte multe momente percepute a fi „cheie”, au dat dovadă de calm, ponderație și înțelepciune. Nelăsând să se repete februarie 2014, când USL s-a rupt, după ce liderii PNL au votat ieșirea de la guvernare.

Și Marcel Ciolacu, și Nicolae Ciucă au declarat a nu avea o relație de prietenie. O, ce vremuri când Crin Antonescu și Victor Ponta erau amici, dar și  când deveneau in-amici, iar USL murea instantaneu... Dar actualii lideri ai PSD și PNL au subliniat că se respectă reciproc, ceea ce, până la urmă, e  mai important ca prietenia. Amândoi au evitat să se atace/critice foarte vehement, insistând, mai degrabă, pe dorința lor comună de a continua construcția politică și după alegerile de la finele anului: „ne așteaptă încă multă muncă împreună în următorii ani” - Nicolae Ciucă; „cred că putem creion în viitor și din 2024 o coaliție, dacă nu chiar o alianță” - Marcel Ciolacu. Viziuni și comportamente constructive, de apreciat.

Toate ar fi bune dacă, mai jos de cei doi lideri, nu s-ar manifesta nestăvilita dorință a figuranților care speră să atragă atenția sau să acceadă în funcții prin manifestări cât mai ostentative și agresive, băgând bățul prin gard: „(liberalii) sunt niște viespi care își fac cuibul în casele altora” (S.Grindeanu); „când au guvernat singuri, au făcut România țăndări” (M.Tudose); „o grămadă de fanfaroni ai adulației supreme...socialiști de caviar” (F.Roman); „vreau să-i dăm afară pe pesediști. Ciolacu nu va mai fi premier” (R.Sighiartău). Asemenea manifestări nu sunt nici etice, nici democrate!

De regretat și punerea de gaz pe foc de către presă, prin citări scoase din context sau alte artificii menite a face cât mai dramatice (și urmărite) știrile. Conform acestora, coaliția este, săptămânal, la un pas să se desfacă, liderii ei să se bată... Măcar dacă scopul ar justifica mijloacele, dar ori se caută, cu disperare, audiență, ori se face slujba mercenară.