Numărul trântorilor trebuie redus drastic

Dorian OBREJA

Imperativul din titlu se referă la toți cei care pot fi calificați astfel, dar, cu deosebire, la cei care fac pagubele cele mai mari – politicienii, iar dintre aceștia, parlamentarii, care ne costă cel mai mult.

În actualele circumstanțe de austeritate, se dovedește că, în mai toate domeniile, se poate lucra cu mai puțini oameni. Nu văd de ce în zona parlamentară s-ar face excepție.

Un ales în legislativ înghite din banii noștri, anual, circa 724.000 lei (adică 145.000 euro), cu aproximație contravaloarea a două apartamente. Și avem, slavă partidelor care au stabilit numărul, nu mai puțin de 466 aleși (asta în condițiile în care, în trecutul destul de apropiat, ne ”mândream” cu 588!!!

Înainte de a înainta în subiect, să privim oleacă și în „curțile” altora, pentru a face comparație. SUA, cu populație de 340 milioane, are 535 de aleși; Germania, la 84 milioane – 630 (după ce avusese 733); Polonia, la 37 milioane – 560; Ungaria, la 10 milioane – 200 (după ce avusese 386); Olanda, la 16 milioane – 225; în afara celor două țări menționate cu deja reduceri de parlamentari, e de amintit și Franța, care va rămâne cu doar 244 din cei 348 senatori actuali.

După cum se vede cu ușurință, la alții se poate - și să fie cifre rezonabile, și să se practice reduceri. La noi, ambele lucruri par cu neputință. După marele ”sacrificiu” al scăderii de la 588 la 466 (vă dați seama, 122 au rămas ”fără coledzi”...), ar fi urmat, logic și firesc, pasul către cifra 300.

În  2009, s-a desfășurat un referendum pentru trecerea la un parlament unicameral (măsură controversată și contestată de numeroși specialiști) și reducerea numărului de parlamentari de la numărul actual, la 300. Cifră cu care au fost de acord 88,84% dintre participanți. Trebuie precizat că respectivul referendum a fost unul consultativ (nu decizional, dar obligatoriu în aceeași măsură). Iată însă că, deși au trecut 16 ani, acul cântarului ce măsoară greutățile de pe spatele românilor se încăpățânează să rămână la 466. De ce decizia  nu au fost implementată, deși reducerea nu necesita modificarea Constituției, ci doar o lege organică, inițiată și adoptată în Parlament și promulgată de președintele țării? Simplu, pentru că majoritatea parlamentarilor, dacă  nu toți, nu au porniri suicidare, care s-ar fi materializat prin votarea unei așa legi. Ca expresie a instinctului de conservare, în 2012, a apărut un proiect de lege care mărea numărul de parlamentari față de cel existent la data referendumului! Noroc de CCR, care a stopat inițiativa.

Săptămâna trecută, subiectul reducerii numărului aleșilor a ajuns din nou la zi. Un partid a susținut că trebuie să ”dispară” 166 de parlamentari (deci s-ar ajunge la cifra stabilită în referendum), alt partid ar fi de acord, cu condiția trecerii la votul uninominal, în vreme ce o altă formațiune politică a propus o reducere ”miloasă”, de doar 11%. Care e diferența – la buget – între propuneri? Prima înseamnă o economie de 88 milioane euro pe durata unei legislaturi (4 ani), iar a doua –doar 34 milioane euro.  Până la urmă, se pare că, în sânul coaliției, s-ar fi agreat reducerea din urmă amintită – ceea ce era întru totul de așteptat. După cum e de așteptat ca discuția despre reducere, și, respectiv, actul legislativ ce să o pună în practică, să fie date uitării. Ca și cele privind reducerea  subvenției partidelor, reorganizarea administrativ-teritorială și toate celelalte ce ar afecta politicienii...