Toți românii au același dușman: intoleranța

Dorian OBREJA

Sâmbătă, 25 octombrie, la Iași și Carei, Nicușor Dan și, respectiv, Ilie Bolojan, au fost prezenți la manifestări menite a marca Ziua Armatei. Chiar dacă aceste manifestări s-au desfășurat în perimetre mai izolate sau bine securizate, tot s-au înregistrat incidente – sonore, sub forma unor huiduieli la adresa oaspeților.

Segmentele de presă au relatat incidentele cu pricina cu calificative și dimensiuni funcție de simpatiile/antipatiile sau stăpânii lor. De la trecerea partizană sub tăcere, la precizări necesare – „huiduit de câțiva oameni”, până la exagerarea absolută - „românii (deci toți! n.m.,D.O.) din Carei l-au huiduit copios pe omul Ungariei de la vârful Guvernului”, și „aruncarea pisicii” în spațiul politic – „operațiune AUR de Ziua Armatei – huiduirea lui Dan și Bolojan”.

Presa ”miluită„ a consemnat, desigur, și reacțiile  brave ale celor vizați de imprecații & injurii: „în ciuda huiduielilor, i-a salutat cu mâna pe oameni”, ”a salutat grupul de protestatari” sau „sunt obişnuit cu aceste lucruri, n-am probleme din astea”, precum și cele două (!) sancțiuni aplicate de jandarmerie, dintre care una – „avertisment pentru consumul de băuturi alcoolice în locuri publice„...

Obiectiv și echistant, vreau să subliniez că părți ale presei au acordat spații și timpi evident exagerat de mari acestor manifestări, raportat la întregul eveniment. Pe de altă parte, e cât de poate de adevărat că, atunci când e o sărbătoare, sunt de ajuns câțiva picuri de noroi pentru a diminua sau chiar distruge imaginea de ansamblu.

Probabil că  mai sunt unii care își fac iluzii că un ales ori numit sau un regim ar putea cădea din pricina unor manifestări stradale. Ca orice iluzii, și acestea sunt fără de temei; dar, mai ales, sunt periculoase dacă nu se învață nimic din istorie. „Euromaidanul” kievean din 2004 a fost un eveniment ale cărui costuri sunt plătite de către ucraineni și în ziua de astăzi...

Alții, bazându-se și pe cele întâmplate în România de aproape un an (deși sunt voci care afirmă că țara noastră e ținta războiului hibrid de cel puțin un deceniu), își fac altfel de iluzii, anume că lucrurile ar putea fi schimbate pe câmpul de bătălie al internetului. Unde găsim, apropo de evenimentul menționat inițial, o postare benignă, considerată chiar de autorul ei drept o glumă (duioasă): „în cinstea președintelui aflat la Iași, un superb curcubeu...”. Peste o sută de reacții favorabile (normal, cercul prietenilor...), dar și două contondente: „Iliescu apare, soarele răsare„ și, mai ales, „semn clar că vin gheii peste Iași”.

În mod evident, mai toți românii, fie ei progresiști sau suveraniști, au același dușman – intoleranța. Care este cultivată, din ce în ce mai agresiv și mai primejdios, în mediul online.

Citesc, destul de răbdător, un lung comentariu mai mult decât favorabil actualului președinte. E plăcerea și e dreptul autorului la așa ceva. Doar că, spre final, dau peste un pasaj care dă fiori: „România are nevoie să-și curețe spațiul public de cozile de topor și agenții Rusiei. Și nu doar din presă sau din mediul online, ci și din politică, inclusiv din partide”.

Dincolo de faptul că expresia „cozi de topor” trimite la o perioadă neagră și de tristă  amintire, de la jumătatea secolului trecut, îndemnul la „curățare” este cu totul șocant și inadmisibil, plasându-se sub semnul totalitarismului (fie el bolșevic sau nazist) și al sloganului său „cine nu e cu  noi, e împotriva noastră”.