Zodia haosului sau vremea lui Klaus Vodă

 Dorian OBREJA

Una dintre cele mai riscante acțiuni în aceste zile constă în a scrie un editorial. Pentru că evenimentele (dintre care unele se bat cap în cap) se succed cu o repeziciune remarcabilă, dar și fiindcă haosul devine tot mai bine...organizat.

Acesta, haosul, s-a declanșat iar la începutul acestui an, prin discuții nesfârșite despre comasarea alegerilor locale cu cele europarlamentare; s-a amplificat prin disputele privind data alegerilor prezidențiale (inițial, septembrie, apoi noiembrie-decembrie) și posibilitatea unui candidat comun la acestea din partea PSD-PNL (reluată acum).  

Credeam că haosul a atins culmile sale imediat după primul tur al alegerilor prezidențiale, când, mai întâi, s-a dispus renumărarea voturilor, proces nelăsat să se încheie, dat fiind decizia extremă, aceea de anulare a scrutinului.

Mai credeam (și speram, totodată) că lecția dată de către votanți în acest prim tur a fost bine înțeleasă și, mai ales, însușită de membrii mai vechi sau mai noi ai clasei politice.  Credință și speranțe deșarte. Iată că au trecut 3 săptămâni de la parlamentare, și nici partidele care ar urma să se afle la guvernare, dar nici cele plasate în opoziție nu au ajuns la mai mult decât necesare înțelegeri, pe motive de împărțeală a ciolanului, dar și de orgolii mărunte.

Se tergiversează, impardonabil și iresponsabil, formarea noului executiv, cu toate consecințele – întârzierea bugetului pe 2025, incertitudini privind înghețarea salariilor & pensiilor, măriri de taxe și impozite și, nu la urmă, fixarea cât mai grabnică a calendarului alegerilor prezidențiale.

Asupra ultimului subiect aș insista. Cred că am fost, multă vreme, printre foarte puținii care au pledat pentru republică parlamentară, adică alegerea președintelui de către legislativ, diminuarea atribuțiilor acestuia, deci încetarea nocivului sistem de ”executiv dual” (cunoscut și sub numele mult mai adecvat de „regim bastard/corcitură”). Care are drept dezavantaje majore acelea că oferă un ”paravan” pentru președinte (nepopularitatea unor politici e pasată pe umerii premierului) și creează confuzie privind responsabilitățile.

Acum, constat că și alte voci au început a susține necesitatea renunțării la contraproductivul regim semiprezidențial. Generator de haos și instabilitate: în cei 10 ani de mandat, Klaus Vodă a schimbat nu mai puțin de 13 (!) premieri...

Adaug și argumente de ordin material. Alegerea prin vot popular a președintelui ne costă mai mult decât  face. Luând în calcul doar date recente, prezidențialele din 2009 au costat 152 milioane lei, în 2014 – 300, în 2019 – 700, cele anulate din acest an – 1,40 miliarde; pentru cele de la anul, alte 1,40 miliarde. Se adaugă costurile referendumurilor de suspendare  din 2007 – 60 milioane, și 2012 – 95 milioane. Gândiți-vă ce se putea face cu acești bani...Plus bugetul Administrației Prezidențiale: 2014 – 25 milioane, 2016 – 53, 2018 – 58...2024 - 110 milioane.

Adăugând și pagubele politice și economice generate de un regim, printre urgențele clasei politice va trebui să se numere trecerea la republica parlamentară!

La zi: pe ultima sută, se pare că habemus guvern, previzibil același premier, și cam aceeași miniștri. Plus, încă minimum 3 luni, același președinte. Unele alegeri au fost anulate, iar celelalte se dovedesc a fi fost inutile. Cât despre ”proaspătul” prezidențiabil Crin Antonescu al coaliției (candidat la Cotroceni al USL din 2011!), într-un viitor editorial...