„Teatrul înseamnă să fim împreună!”

* dialog cu teatrologul Oltița Cîntec, curatorul Festivalului Internațional de Teatru pentru publicul Tânăr Iași

Iașul devine, pentru opt zile, scena a 18 de țări. Ediția a XIX-a a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr se desfășoară între 1 și 8 octombrie, după două zile de Prolog, programate pe 20 și 27 septembrie, și aduce aproximativ 1.000 de artiști și invitați, cu o medie de zece evenimente pe zi. Sub tema „Societatea spectacolului”, FITPTI propune premiere, producții prezentate pentru prima dată în România, parade, spectacole indoor și outdoor și evenimente desfășurate în numeroase spații ale orașului, dar și, în premieră, în județ. După 19 ediții fără întrerupere, festivalul a crescut nu doar ca anvergură internațională, ci și ca influență asupra publicului pe care l-a format. Despre această schimbare, despre teatrul care încearcă să țină pasul cu generația TikTok, despre dificultățile din spatele unui festival de asemenea dimensiuni și despre planurile pentru ediția aniversară cu numărul 20 vorbește teatrologul Oltița Cîntec, curatorul FITPTI.

- După aproape 20 de ediții, care este lucrul pe care FITPTI l-a schimbat cu adevărat în publicul din Iași și pe care îl puteți demonstra, nu doar presupune?

- FITPTI a avut un șir neîntrerupt de 19 ediții, inclusiv în pandemie, când toate marile evenimente de artele spectacolului au fost oprite. Am conceput atunci „avarie pandemică” (2019), în plin lockdown, o ediție hibridă – online și in situ, pe care am făcut-o cu buget aproape de zero, toate fondurile se îndreptau spre sfera sanitar-medicală, perfect de înțeles. Cum am reușit? I-am rugat pe artiștii care mai fuseseră la Festival, pe alții care urmau să vină, pe alții pe care îi cunoșteam, să ne ofere posibilitatea de a difuza pe stream spectacole din portofoliul lor. Solidaritatea a funcționat, toți au acceptat. În plus, am avut un spectacol live, din Germania, cu suportul Centrului Cultural German Iași (vielen dank). Îi admir pe artiștii germani, știau că la revenirea acasă vor sta în carantină 14 zile, dar mi-au zis „Oltița, the show must go on!”. Le era așa de dor să joace, să se reîntâlnească cu spectatorii. 

Să revin la întrebare. Festivalul acesta a schimbat multe în oraș, în ieșeni și alții veniți din regiune, din țară. Mulți organizatori de festivaluri de teatru recunosc că s-au inspirat din ideile noastre, mă bucur, înseamnă că suntem trendsetters. Avem public fidel prezent din Piatra Neamț, Suceava, Vaslui, Vrancea, Bacău, Constanța etc. Anul acesta vom avea spectatori de la Satu Mare, vin la Iași pentru festivalul nostru. Asta arată că FITPTI e atractiv artistic (suntem singurul de asemenea anvergură internațională din regiune și printre cele câteva din țară), dar și generator de venituri pentru oraș, prin cei peste 1000 de invitați de anul acesta și, o să vedem la final, zecile de mii de spectatori. Am crescut un public care a devenit mai expert vizionând spectacole din întreaga lume (vezi harta), l-am modelat în sensul exigențelor spectatoriale. Un public căruia i-am dezvoltat receptarea critică, atitudinea civică, i-am modelat sensibilitatea, l-am făcut să fie un cetățean mai bun. FITPTI e, în esența lui, o investiție pe termen mediu și lung în cea mai importantă resursă: oamenii.  

- Când selectați un spectacol, ce cântărește mai greu: valoarea lui artistică în sine sau capacitatea lui de a spune ceva urgent despre lumea în care trăiesc astăzi adolescenții și tinerii? Și ce spectacol foarte bun ați refuzat tocmai pentru că nu se potrivea acestei mize?

- Selecția înseamnă filtrarea printr-un cumul de criterii. Valoarea e esențială, adecvarea la temă, de asemenea. Am un principiu de la care nu mă abat: spectacolul acela să nu mai fi fost prezentat în Iași, adică urmăresc unicitatea, exclusivitatea. Un festival e o sărbătoare, nu poți sărbători cu ceva deja văzut. Spectacolele românești din program sunt, toate, pentru prima oară în Iași. Avem chiar trei premiere: Ținutul mofturilor (Teatrul Luceafărul Iași, cu o echipă de artiști de la New York), Cazul Epstein de România (Teatrul Apropo București), (A)norganic (Var Cultural, Teatrul de Comedie București), la ultimele două din enumerare suntem parteneri. Producțiile din străinătate sunt și ele pentru prima oară în țara noastră, numai la Iași. Exclusivitățile fac ca FITPTI să fie special, să se decupeze în raport cu alte festivaluri.

Suntem singurul eveniment de artele spectacolului din Iași, record de ediții pentru orașul acesta unde continuitatea în proiect e problematică (de fapt, e o vulnerabilitate a întregii țări, caracterizată prin instabilitate, lipsă de predictibilitate). Contextul cultural national cere tenacitate, perserverență, multă energie, pe care, din fericire, le am.

- „Publicul tânăr” din titlul festivalului nu mai este publicul de acum 15–20 de ani: trăiește pe TikTok, consumă imagini în câteva secunde și poate abandona instantaneu orice îi pierde atenția. S-a schimbat teatrul pentru a-l recupera sau riscă teatrul să alerge după algoritm?

- Teatrul, artele în ansamblul lor, țin pasul cu spiritul vremii, e fundamental, altfel dispar. Așa a fost dintotdeauna, se reinventează în planul mijloacelor de expresie. Eclerajul se făcea inițial cu lumânări din seu de animale (fumegau, miroseau), un pas înainte au fost cele din ceară de albine (inodore), apoi cu lămpi de gaz, au apărut electricitatea, luminile inteligente, ca să dau cel mai simplu exemplu. Multe spectacole din ediția actuală se înscriu în preferințele publicului de azi. Deșteptarea (Teatrul „Regina Maria” Oradea) e despre adolescența tehnologizată, despre deepfake, streamuri de Twitch cu Faiăr și Really Rux, e teatru care se mută pe telefon. Anorganic (Var Cultural și Teatrul de Comedie București) tratează performativ cum se întâlnește inteligența umană cu cea artificială în viața cotidiană - profesională și personală (emoții, concentrare, dependență). Vă amintiți că în 2020 am avut o ediție consacrată integral acestui subiect „artă și tehnologie”, a fost de pionierat.

- Un festival internațional poate aduce la Iași spectacole extraordinare timp de opt zile. Dar ce rămâne în oraș în a noua zi? Care ar fi dovada că FITPTI este mai mult decât un mare eveniment cultural anual?

- Opt zile (1-8 octombrie), plus două de Prolog (20 și 27 septembrie). După fiecare ediție, FITPTI rămâne în memoria afectivă a fiecărui spectator. Nu e comensurabil prin statistici, cuatificări, dar e cel mai important lucru, se va manifesta pe tot parcursul vieților lor. Nu exagerez deloc, e cel mai prețios efect al Festivalului pe care îl curatoriez. Eram zilele trecute la casieria Teatrului, o doamnă venise să cumpere bilete, m-a zărit, m-a întrebat dacă Scandal în culise (Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu) e comedie? I-am răspuns „Da, avem mare nevoie de comedie”, și mi-a zis „Doamnă, vă rog frumos să nu plecați!” Întâi n-am înțeles la ce se referă, a continuat „să nu plecați din oraș, doamna Oltița, să nu plecați din țară, avem nevoie de dumneavostră!” Vorbele ei mi-au mers la suflet, vă dați seama. Reacții de genul acesta îmi dau puterea să continui, oamenii s-au atașat de FITPTI! 

- Există, după aproape două decenii, riscul ca un festival de succes să înceapă să se repete pe sine? Ce v-ați interzis deliberat să mai faceți la FITPTI, tocmai pentru ca formula să nu devină confortabilă și previzibilă?

- FITPTI nu va deveni previzibil. L-am conceput cu o altă temă în fiecare an („putere și vulnerabilitate”, „feminin-masculin”, „neliniștile prezentului”, „societatea spectacolului” acum) fix din acest motiv, să nu ne repetăm, să surprindem mereu.  În plus, mă preocup de exclusivități naționale, de spectacole și artiști care vin pentru prima oară în țara noastră, doar în orașul nostru. Anul acesta, Mongolia completează harta, nu vreți să știți câte complicații sunt cu vizele pentru ei. Iar confortabil nu va fi niciodată, plimbăm publicul prin tot orașul, avem parade, spectacole (indoor, outdoor), mergem și în județ (asta e a first), la bunicii din Căminul de Vârstnici din Copou, la Secția Oncologie de la Spitalul de Copii, nu vreau să uităm pe nimeni. Celebrăm artele spectacolului, suntem în piețe publice, Grădina Botanică, pe străzi, grădini publice, Copou, Casa de Cultură a Municipiului, Baia Turcească, Palatul Culturii, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, Facultatea de Teatru, Piața Voievozilor - cartier Alexandru cel Bun, Esplanada Oancea, Casa Muzeelor etc. Iar din punct de vedere organizatoric e complicat, hai să trecem puțin behind the scenes. Finanțarea e marea provocare, la un festival de artele spectacolului vorbim de echipe numeroase - artiști și tehnicieni -, bilete de avion, autobuze închiriate, camioane pentru decoruri, camere la hotel etc. Prețurile cresc de la o zi la alta. Estimările noastre inițiale au fost depășite, la bugetul alocat de Consiliul Județean Iași am adăugat sponsori, avem parteneri de cursă lungă, ambasade, institute culturale, care știu că manifestarea noastră e de top și ne rămân aproape. Așa reușim să aducem aproximativ 1000 de participanți din 20 de țări (Argentina, Austria, Coreea de Sud, Franța, Elveția, Germania, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Mongolia, Olanda, Polonia, Republica Moldova, România, SUA, Suedia, Slovacia, Ungaria), o medie de 10 evenimente pe zi.

- Dacă la ediția 20 ar trebui să păstrați un singur lucru din ADN-ul FITPTI și să eliminați fără nostalgie un altul, ce ați păstra și la ce ale lui ați renunța?

- Ediția 20 va să fie și mai specială decât precedentele, e o cifră frumoasă, rotundă. Am în plan să extind FITPTI pe tot parcursul anului, cu măcar un eveniment în fiecare lună din cele 12 ale lui 2027, iar zilele din jurul primului weekend de octombrie să fie și mai intense. Aș vrea, o să reușesc, sunt sigură, să fac extensii și în marile orașe din județele învecinate, plus multe alte idei, le anunț mai încolo. Acuma ne concentrăm pe ediția 19, care bate la ușă.

- După 19 de ediții, care este eșecul FITPTI din care ați învățat cel mai mult? Și ce v-a bucurat cel mai mult?

- Eșecuri n-au fost, poate doar situații mai complicat de gestionat. Sunt un profesionist cu o abordare de tip constructiv, o persoană creativă (critica de teatru, teatrologia presupun imaginație), un om care nu renunț cu una, cu două, de fapt, nu renunț, doar pun în conservare și reiau când am contextul potrivit. Ce mă bucură întotdeauna? Sălile pline, chipurile încântate ale spectatorilor, scurtele conversații cu ei înainte sau după spectacol. Nu toate sunt laude, sunt remarci de diverse tipuri, uneori mici reproșuri, alteori sugestii, ceea ce înseamnă că FITPTI e viu, ne aduce alături. Teatrul înseamnă să fim împreună!

A consemnat Maura ANGHEL