Avertismentul BCE: blocarea Strâmtorii Ormuz poate scumpi pâinea, carnea și legumele

Avertismentul lansat de Christine Lagarde, președinta Băncii Centrale Europene, a readus în discuție una dintre cele mai sensibile întrebări pentru populație: cât de repede se poate transforma o criză geopolitică îndepărtată într-o scumpire la pâine, lapte, carne sau legume? Potrivit agenției Anadolu, Lagarde a vorbit despre un impact economic prelungit al blocării Strâmtorii Ormuz, cu riscuri asupra energiei, inflației și unor materii prime esențiale, inclusiv îngrășămintele.

Miza principală este îngrășământul. Reuters scrie că aproximativ o treime din comerțul global cu îngrășăminte trece prin Strâmtoarea Ormuz, iar prețurile au crescut după închiderea aproape totală a rutei. La începutul lunii aprilie, ureea în Europa de Vest era cu 55% mai scumpă față de nivelurile de dinaintea războiului, potrivit datelor citate de Reuters.

Pentru consumator, lanțul scumpirilor poate fi simplu: îngrășăminte mai scumpe înseamnă costuri mai mari pentru grâu, porumb, floarea-soarelui, legume și furaje. Furajele mai scumpe se duc mai departe în prețul laptelui, al ouălor și al cărnii. Dacă se adaugă transportul, energia și depozitarea, efectul ajunge rapid în piețe, magazine de cartier și supermarketuri.

Deocamdată, fermierii europeni nu se confruntă cu o lipsă imediată de îngrășăminte, pentru că mulți și-au asigurat necesarul pentru sezonul de însămânțări înainte de declanșarea conflictului. Problema reală este ce se întâmplă dacă blocajul se prelungește și dacă prețurile mari se transmit în următoarele cicluri agricole.

Expresia „raționalizarea alimentelor” trebuie tratată cu prudență. Nu există, în acest moment, o decizie privind raționalizarea alimentelor în România sau în Uniunea Europeană. Există însă un avertisment economic: dacă energia, îngrășămintele și transportul rămân scumpe, mâncarea se poate scumpi în valuri, iar gospodăriile cu venituri mici vor resimți primele șocul.

Efectul poate fi dublu. Pe de o parte, populația dependentă de cumpărături zilnice — pensionari, familii tinere, studenți, salariați cu venituri mici — va simți orice creștere la alimentele de bază. Pe de altă parte, fermele mici și mijlocii au o capacitate redusă de a absorbi costuri suplimentare, mai ales când depind de motorină, fertilizanți, vreme, subvenții și prețul de vânzare impus de piață.

Lecția crizei din 2022, invocată și de Lagarde, este că sprijinul public trebuie să ajungă la cei care chiar nu pot absorbi șocul: consumatori vulnerabili, ferme mici, sectoare dependente de energie și inputuri. Subvențiile generale pot ține artificial prețurile jos pentru scurt timp, dar pot alimenta inflația și pot încărca bugetele publice.

Pentru populație, semnalul nu este să cumpere în panică, ci să urmărească mai atent prețurile de bază: făină, ulei, lapte, ouă, carne, legume și pâine. Dacă Strâmtoarea Ormuz rămâne blocată, efectele nu se vor vedea doar în cotațiile internaționale, ci și în bonul de la casă. Criza îngrășămintelor poate deveni foarte repede o criză a prețului la mâncare. Dan DIMA