La Cotroceni, malițios, iese fumul de pucios

Dorian OBREJA

Așa cum l-am utilizat în titlu, termenul de pucios nu e „soțul” pucioasei  - denumire populară pentru sulf, deși ceva sulfuros parcă se simte; nu e nici, forțat, denumirea cuiva cu înclinații către puciuri – deși...Nu am folosit cuvântul ca adjectiv, definind un personaj urât mirositor, ci drept substantiv, situație în care se „traduce” prin leneș, trândav, puturos.

Privirea majorității românilor e îndreptată, în această perioadă, către Palatul Cotroceni, așteptând finalul crizei, ce ar fi marcat, simbolic, de ieșirea fumului alb prin horn, transmițând mesajul că „habemus primus minister”. Doar că așteptările sunt în zadar, devenind o tradiție generatoare de tot mai mare anxietate.

Una dintre problemele majore ale situației actuale constă în înlocuirea transparenței – nu atât promisă de locatarul amintitului palat, cât obligatorie într-o democrație – cu o opacitate desăvârșită. Ceea ce, printre altele, semnifică și o reducere substanțială a onestității, acum, probabil, ajunsă la dimensiunile care îi permit să fie găzduită și purtată într-un rucsac prezidențial. Ieșirile rare, scurte și misterioase ale personajului cu declarații despre criză – îndemn la calm, asigurări că statul funcționează și va fi un guvern pro-occidental, apelul la Sfântu Așteaptă („un termen rezonabil”) – nu lămuresc deloc lucrurile, ci sporesc tensiunea din societate, în condițiile în care un lider real inspiră încredere prin ceea ce face, nu doar prin ceea ce spune.

Situația poate fi comparată cu aceea a disputei unor boieri privind o moșie, care numai ei știu ce și cum negociază; șerbii, pălmașii, iobagii nu au dreptul de a ști ce se întâmplă, ci doar obligația de a asculta, fără să crâcnească, nici măcar în gând, de viitorul stăpân (sau vătaf).

Personajul are în sânge un asemenea comportament. Cristian Ghinea, fost tovarăș cu împricinatul în partidul salvatorilor patriei, declara, încă din aprilie 2021: „Îl ştiu foarte bine de la USR. El stă într-o debara şi e un fel de Mesia. Nu vorbeşte cu nimeni, nu dă telefoane, nu răspunde la telefoane şi dă bule. Toată lumea trebuie să stea drepţi şi să execute că dă el bule”. După cum se vede, deși vremea a trecut, funcțiile s-au schimbat, năravul a rămas același. Doar că aria de acoperire a personajului a ajuns la maxim, peste toată țara, și e naiv cine crede că toți românii pot tolera un asemenea comportament, definit drept al unui stăpân al inelelor, misterelor și butoanelor. În mod cert, domnia bunului-plac displace tot  mai mult și mai profund.

Drept care, s-a reacționat. Mai întâi în sondaje. În iunie 2025, cota lui de încredere varia între 47 și 57% (aproape de procentul votanților – 54%), plasându-l pe primul loc; în aprilie 2026, în România se înregistrează (încă) o premieră nedorită – pentru întâia oară, un președinte se situează la sub 30% cotă de încredere (devansat de liderul AUR și aproape egalat de cel al PNL) la nici un an de la instalare! A urmat  avalanșa reproșurilor de pe rețelele de socializare și din anumite zone ale presei; cele mai dure dintre ele aparțin celor care, acum un an, erau cei mai vocali partizani ai personajului.

Procurorul șef al Parchetului european sublinia că „funcția de președinte al României e una dificilă, stresantă, obositoare”, dorindu-i actualului ocupant „mult somn, un somn bun”. Numai că, se știe, somnul poate genera apariția de monștri, printre care, pentru personaj, alegeri anticipate sau suspendare; pentru români, cu mult mai rău...