Liderii politici de azi, tot mai derizorii

Dorian OBREJA

Fără îndoială, trăim într-o epocă în care schimbările din societate sunt nu doar profunde, ci și, mai ales, din ce în ce mai accelerate. Și din acest punct de vedere, dacă secolul XX a fost definit drept unul al vitezei, cel de acum binemerită calificativul de al extravitezei. Ca și până acum, aceste schimbări pot să fie generate sau modelate de lideri din diferite zone, cum ar fi cea politică, a afacerilor sau din tehnologie. Uneori - și aici cazul lui Elon Musk este de manual – asistăm la intersectări și întrepătrunderi ale zonelor.

S-au făcut și se fac, periodic, sondaje și clasamente privind cea mai influentă personalitate a unei perioade. La un moment dat, într-un asemenea instrument de lucru găseam nume precum Ronald Reagan, Konrad Adenauer, Winston Churchill, Charles de Gaulle, Nelson Mandela. De aproape un deceniu, în topul celor mai puternici oameni de pe planetă găsim aceleași nume, într-o ierarhie ce se poate schimba de la an la an, referitoare la președinții SUA, Chinei și Federației Ruse.

E de subliniat că schimbările ultimilor ani sunt rezultatul unor mișcări apărute mai întâi în SUA și apoi importate pe bătrânul continent; mă refer la progresism și, ulterior, la conservatorismul cu față trumpistă. Printre aceste schimbări, cu trimitere la cea de a doua mișcare, aș aminti mai ales tentativele de demitizare, desacralizare a instituțiilor statului, însoțite de preluarea atribuțiilor tot mai mult pe ”persoană fizică”, precum și de ducerea în neant a unor reguli și cutume diplomatice. Pilduitor este momentul de la finele lunii februarie 2025, din Biroul Oval al Casei Albe, când președintele SUA, secondat cu brio de vicepreședinte, s-au manifestat, în raport cu președintele Ucrainei, într-un mod ce, în urmă nu cu câțiva ani, ci doar câteva luni, ar fi fost considerat imposibil și inacceptabil.

Pe cât e de adevărat că politicienii sunt o oglindă a societății, pe atât de adevărat că aceasta din urmă a cunoscut mutații ce nu pot fi considerate, cu niciun preț, pozitive. Indubitabil, calitatea clasei politice scade. Dacă, altădată, ajungeau în postura de lideri politici personaje absolvente ale unor universități de prestigiu, acum consemnăm prezența în zonă a unor absolvenți de liceu – precum premierul Italiei sau un posibil premier al Franței. Dacă, altădată, ajungeau în asemenea poziții familiști exemplari, acum întâlnim tot mai mulți reprezentanți ai unor minorități. Dacă, altădată, contau rădăcinile și tradiția, astăzi, un posibil primar al New York-ului este născut în Ghana. Și, nu în cele din urmă, dacă, altădată, contau ținuta (inclusiv geanta diplomat) și limbajul (cât mai academic), astăzi a devenit un loc comun, ca semn al unui soi de populism, utilizarea rucsacului și a unor termeni și expresii ce ar trebui, în mod normal, (auto)cenzurate. Goana după o ieftină popularitate  a generat mutații și în zona comunicării: instituția purtătorului de cuvânt, care dădea greutate și credibilitate mesajelor, a fost înlocuită de postări ca persoane fizice pe rețelele de socializare.

Evident, dar și regretabil, și cu urmări nefaste, asistăm, la nivelul societății – pe cale de consecință, și la oglinda ei, clasa politică – la o tot mai accentuată cădere în derizoriu,  semnificând pierderea valorii și prestigiului, ancorarea în zona ridicolului. O imagine peste măsură de tristă, ce ar merita nu doar îndemn la meditație, ci și, mai ales, la acțiune, înainte de ireversibilitate.