O viespe în stupul albinelor liberale

Dorian OBREJA

Mai întâi, o privire obiectivă asupra vârfului PNL. Câți liberali autentici conține? Primul palier, un quinqumvirat compus din președinte (venit în partid în octombrie 2020, direct pe liste la senatori, promovat după doi ani în funcția supremă), secretar general (venit din PDL acum 10 ani) și trei prim-vicepreședinți – G. F. (venit tot de acolo și tot atunci), R. B. (venit din media, în 2019, direct pe lista de europarlamentari) și, în fine, un liberal (din 1990), D. M. Dincolo de necesara – dar inexistenta - vechime în partid, asupra ”grefelor” au planat tot soiul de acuzații, de la plagiate, la existența unor dosare penale. Al doilea  palier: dintre ceilalți 26 de membri ai Biroului Executiv, vreo 8 sunt „importați„, adică aproape o treime; și aici sunt multe exemple de probleme cu legea. În fine, dintre miniștrii reprezentând partidul, aproape jumătate vin dinspre PDL.

În al doilea rând, o necesară trimitere la alegerile din 9 iunie. În comparație cu cele precedente, rezultatele PNL sunt jalnice: s-au pierdut 300 de primării, 4000 locuri în consilii locale, 5 președinți de consilii județene, 2 europarlamentari. Situația necesita, repede și dur, luarea măsurilor necesare pentru redresarea partidului. În loc de asta, s-a pierdut timp cu amânarea congresului, a alegerilor prezidențiale & parlamentare, cu propaganda permanentă și costisitoare (dar ineficientă) a cărții liderului. Care are o mare problemă:  sondajele – post-alegeri din iunie -, creditează PNL cu circa 19%, însă doar cu circa 12% pe președintele/prezidențiabil liberal, neperceput drept câștigător într-un tur II (dacă ar ajunge acolo!).

În asemenea circumstanțe, una s-a promis, alta s-a făcut. Ciucă declara, pe 6 iunie: ”Consiliul Naţional, ulterior Congresul, vor stabili cine va candida”. Același Ciucă, doar o lună mai târziu, își anunța candidatura, la un mod menit să impresioneze și dea senzația aprobării ei de către marele licurici, adică la summit-ul NATO din Washington! El venea cu 2 argumente irefutabile: 1. „voi candida pentru că sunt președintele PNL„ ; și 2. ”mi-am asumat candidatura în noiembrie 2023, la Sinaia”...

Atunci, mai are rost congresul din septembrie? Păi da, dar nu în sensul crezut de Ciucă; având în vedere circumstanțele mai sus expuse, nu e total exclusă (deși puțin probabilă) alegerea unui alt candidat pentru prezidențiale!!!

În această cheie trebuie citită recenta intervenție a lui Crin Antonescu, ex-președinte PNL. Care, până pe 9 iunie, când s-au ”făcut cărțile” (=ales europarlamentarii, inclusiv Adina Vălean, consoarta), nu s-a manifestat critic la adresa actualei conduceri. Acum, acuze dure: ”doar niște semidocți puteau gândi o campanie centrată pe performanțele literare ale lui Ciucă”; ”trăim, la nivelul conducerii PNL, într-o formă de mediocritate, chiar impostură, inclusiv a candidatului la prezidențiale” și alte asemenea, urmate de sugerarea altor posibili candidați – Ilie Bolojan și Eduard Hellwig. Primul e în regulă, dar, cu a doua propunere, autorul ei se descalifică – e impardonabil să propui pe cineva provenind din partidul lui Voiculescu și ”forjat” la șefia unui serviciu de informații. Înainte de critici, el ar trebui să dea explicații: de ce a inițiat fuziunea cu PDL și de ce a predat partidul lui Iohannis – fiindcă de atunci a început declinul PNL.  

Deocamdată, Crin Antonescu pare a fi singura ”viespe” în stupul unde disciplinatele albinuțe au grijă de generalul-matcă.