Salvarea de austeritate: legalizarea/impozitarea de prostituate!

Dorian OBREJA

Am intrat în noul an apăsați, mai ales cei mai puțin potenți dintre noi material, că ăilalți se descurcă!, de tăieri, noi taxe și impozite. Și, când aveam gândurile mai negre privind orizontul de așteptare în care austeritatea se va termina și vor începe, în fine, a curge mierea și laptele promise în alegeri de către locatarul de la Cotroceni și parlamentari, aflăm că s-a găsit soluția salvatoare pentru națiune.

Un personaj destul de cunoscut, dar și controversat, din lumea politicii și afacerilor gorjene, unde este supranumit „baronul de două județe”, dată fiind dimensiunea ieșită din comun a terenurilor pe care le deține, actualmente deputat, o fi gândit că rezolvarea problemelor  financiare ale României ar putea consta în legalizarea și impozitarea prostituției. Această idee, plus, probabil, constatarea că românii nu au alte probleme mai arzătoare, l-au determinat să devină inițiator al unei legi vizând subiectul.

De subliniat faptul că, în cele mai multe țări ale lumii, prostituția nu e legalizată (iar în 6 state e legal să vinzi sex, dar ilegal să cumperi!). Dacă ne referim doar la Europa, numai 6 țări din cele 50 au legalizat și reglementat fenomenul (iar în Germania, Ministerul Familiei a recunoscut că legalizarea a fost un eșec). În România, Codul Penal din 1968 considera prostituția drept infracțiune,  pedepsită cu închisoare sau amendă. Prevederea a rămas până în 2014, când s-a înlocuit infracțiunea cu contravenție, sancționată doar cu amendă. O fractură logică, poate și legislativă (dar regăsită și în alte țări): prostituția nu mai e infracțiune, dar proxenetismul este una gravă, pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani. În țara noastră, după 1990, au mai fost periodic inițiative, inclusiv în Parlament, vizând legalizarea; ultima dată, în 2010, când s-a renunțat pentru că Patriarhia dăduse aviz negativ („totul ține de demnitatea familiei și a persoanei și nu trebuie legalizate astfel de servicii”). De reținut că voci autorizate din societatea noastră, precum Biserica Ortodoxă și Asociația pentru promovarea femeii din România se opun legalizării, considerând-o  „o altă formă de violență împotriva femeilor și fetelor”. Aș mai aminti doar pretențioasa și înduioșătoarea definiție a fenomenului din Codul Penal: „acte sexuale cu scop patrimonial”; cei care nu cunosc limba română în profunzime ar putea crede că e o trimitere la patrimoniu („totalitatea bunurilor - materiale și imateriale - ce aparțin unei persoane fizice sau juridice, adesea moștenite de la strămoși”)!; în realitate, termenul se referă la bunuri și drepturi cu valoare economică, evaluabile în bani. Înapoi la inițiativă. Fără o cercetare aprofundată, bănuiesc că textul s-a constituit prin metoda „copy/paste” a inițiativelor anterioare (2007, 2010 etc.). Și cu bune, și cu rele. Inclusiv cu perpetuarea discriminării: proiectul afirmă că are drept scop „protejarea lucrătoarelor sexuale”; de ce oare au fost excluși bărbații care prestează același tip de serviciu? O altă nedumerire: de ce se practică atâta ipocrizie, susținându-se că se combate „sclavia modernă”, când, de fapt, s-ar perpetua sclavia, într-o altă formă (inclusiv cu beneficii pentru stat)? Dar bomboana de pe coliva întrebărilor este: de ce oare interesul constant al politicienilor pentru subiect? Răspunsul nu poate fi decât unul singur: pentru că și această categorie practică (și chiar cu beneficii extraordinare) cea mai veche meserie din lume!