Un ziar dacă nu apare pe hârtie nu mai poate fi numit ziar...

Florin ANTOHI

Ştiam încă de anul trecut că Vasile Ilegitim suferă de o boală gravă, aşa că vestea plecării sale de la cele lumeşti nu m-a surprins.

M-a întristat însă foarte tare şi mi-a lăsat chiar un gol adânc în stomac pentru că îmi făcusem un obicei de a mă opri din când în când pe la Evenimentul, la biroul lui din Ştefan cel Mare, să mai stăm la bârfe. Ca şi mine, trebuie să recunosc, se dădea în vânt după porcoşenii de-astea lumeşti... deşi n-ai crede asta dacă ai şti că e patronul celui mai serios cotidian din presa ieşeană.

Nu ştiu cum, am devenit prieteni, mult timp după ce am plecat de la ziarul lui, cred că după 2004, când eu aveam deja o publicaţie a mea, una cu multă caterincă şi bârfeturi. Pare-se că era fan întocmai pentru că, editorialistic vorbind, făceam exact pe dos faţă de ce făceau ai lui, adică presă serioasă.    

Da, am apreciat treaba asta la el, anume constanţa în a menţine un ziar de informaţii pe panta asta a decenţei profesionale, aş zice de manual. Fără dezvăluiri spectaculoase, fără şantaj, fără atacuri la persoană, fără reclamă ascunsă. Doar ştiri şi publicitate. Reclama la Evenimentul a fost dintotdeauna pe faţă şi la vedere. Curată. Iar marele merit pentru treaba asta îi aparţine lui Vasile Ilegitim.

Evenimentul, dacă nu mă înşel, este ultimul cotidian din Iaşi care mai apare la vânzare „în print” pe hârtie, la chioşcurile de presă sau vânzători ambulanţi. Zicea nea Vasile că un ziar dacă nu apare pe hârtie nu mai poate fi numit ziar, iar eu înclin să-i dau dreptate ştiind din plin cu ce se mănâncă treaba asta.

Nu ştiu cum va fi de acum încolo, dar simt că odată cu plecarea acestui bătrân prieten îngrop definitiv un capitol al vieţii mele – presa scrisă.

Dumnezeu să-l ierte! Sincere condoleanţe familiei îndurerate!