Aproape 300.000 de români trăiesc cu demență. Semnele ignorate

Uită o întâlnire, repetă aceeași întrebare, încurcă banii sau nu mai știe să ajungă într-un loc cunoscut. Primele manifestări ale demenței pot părea greșeli banale, însă medicii avertizează că pacienții ajung frecvent la neurolog abia când boala este avansată. Miza este majoră și pentru Iași, un județ cu peste 134.000 de persoane în vârstă de cel puțin 65 de ani.

România are aproape 289.000 de persoane cu demență

Aproximativ 288.831 de persoane trăiau cu demență în România în 2025, reprezentând 1,53% din populația țării, potrivit raportului „Dementia Prevalence Report”, publicat de Alzheimer Europe. Femeile sunt mult mai numeroase în această statistică: 194.560 de cazuri estimate, față de 94.271 în rândul bărbaților. Diferența devine vizibilă mai ales la vârste înaintate, când femeile au și o speranță de viață mai mare. Pentru anul 2050, raportul estimează că România ar putea ajunge la 396.110 persoane cu demență, respectiv 2,47% dintr-o populație aflată în scădere. Ar însemna o creștere cu peste 107.000 de cazuri în numai 25 de ani. Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză a demenței, însă declinul cognitiv poate fi asociat și accidentelor vasculare cerebrale, bolii Parkinson sau demenței frontotemporale.

Peste 134.000 de ieșeni au trecut de 65 de ani

Riscul privește direct și județul Iași. O analiză socială realizată pe baza datelor Institutului Național de Statistică indica 134.160 de persoane cu vârsta de peste 65 de ani, adică 13,68% din populația județului. Iașul are o populație mai tânără decât multe alte județe, însă numărul persoanelor în vârstă rămâne important. În plus, familiile din comune și sate se pot confrunta cu acces mai dificil la neurolog, psihiatru, geriatrie, investigații imagistice și servicii de îngrijire.

„Pacienții ajung când boala este deja instalată”

Demența nu înseamnă doar uitare. Dr. Clara Marion Resit, medic primar neurolog, o descrie drept o afecțiune a creierului care alterează persistent memoria, inteligența și celelalte funcții cognitive, evoluând spre pierderea autonomiei. Primele schimbări pot fi discrete: persoana repetă aceeași poveste, uită evenimente recente, încurcă plata facturilor, pune obiectele în locuri neobișnuite sau nu mai reușește să rezolve activități pe care le făcea anterior fără dificultate.

Familia observă, de regulă, că nu mai este vorba despre o simplă neatenție. „Destul de des pacienții vin cu un fiu, o fiică sau cu soțul ori soția, care sunt deja îngrijorați din cauza «gafelor» și încurcăturilor serioase”, explică medicul. Problema este întârzierea consultației. Potrivit neurologului, mulți pacienți ajung „când boala este deja coaptă”, după ce schimbările au început să afecteze relațiile, gestionarea banilor, orientarea și siguranța personală.

Când uitarea devine semnal de alarmă

O greșeală izolată nu înseamnă demență. Devine îngrijorătoare repetarea episoadelor și pierderea treptată a capacității de a desfășura activitățile zilnice.

Consultul medical este necesar atunci când persoana se dezorientează în locuri cunoscute, nu mai recunoaște oameni apropiați, repetă întrebările, își pierde capacitatea de organizare sau manifestă schimbări neobișnuite de comportament.

Există și alte cauze ale tulburărilor de memorie, precum depresia, lipsa somnului, afecțiunile tiroidei, deficitul de vitamina B12, consumul de alcool sau anumite medicamente. Tocmai de aceea, diagnosticul nu trebuie pus de familie și nici pe baza unui test găsit pe internet.

Clara DIMA