„România nu duce lipsă de medici, ci de o distribuție corectă și de politici eficiente”
* datele oficiale confirmă paradoxul: România are 61.934 de medici cu drept de liberă practică și peste 22.000 de rezidenți în formare, un potențial considerabil care, însă, nu se traduce într-un acces egal la servicii medicale * diferențele dintre urban și rural rămân profunde, iar între marile centre universitare și regiunile mai sărace se creează un decalaj tot mai greu de recuperat
Accesul echitabil la servicii medicale rămâne una dintre cele mai apăsătoare probleme ale sistemului sanitar din România, iar de Ziua Mondială a Sănătății mesajul transmis de Colegiul Medicilor din România scoate la lumină o realitate incomodă: România nu duce lipsă de medici, ci de o distribuție corectă și de politici eficiente care să-i țină acolo unde este cea mai mare nevoie de ei.
Într-o țară în care spitalele din marile orașe sunt aglomerate, iar în mediul rural sau în zonele mai puțin dezvoltate lipsa medicilor devine critică, soluția nu mai poate fi doar formarea de noi specialiști. Potrivit președintelui CMR, Cătălina Poiană, adevărata provocare este integrarea, susținerea și păstrarea medicilor în sistem, în special în regiunile deficitare.
Mesajul este clar și direct: fiecare medic contează, fiecare specialitate este esențială, iar fiecare decizie luată la nivel de politici publice poate înclina balanța între un sistem funcțional și unul dezechilibrat. În lipsa unor condiții de muncă adecvate, a unor oportunități reale de dezvoltare profesională și a unor stimulente concrete, medicii aleg inevitabil centrele mari sau chiar plecarea din țară.
Datele oficiale confirmă paradoxul: România are 61.934 de medici cu drept de liberă practică și peste 22.000 de rezidenți în formare, un potențial considerabil care, însă, nu se traduce într-un acces egal la servicii medicale. Diferențele dintre urban și rural rămân profunde, iar între marile centre universitare și regiunile mai sărace se creează un decalaj tot mai greu de recuperat.
Există comunități întregi unde lipsesc specialități esențiale sau unde pacienții trebuie să parcurgă zeci sau chiar sute de kilometri pentru un consult. În aceste condiții, problema nu mai este doar medicală, ci devine una socială, cu impact direct asupra calității vieții și a speranței de viață.
Colegiul Medicilor atrage atenția că viitorul sistemului de sănătate nu poate fi construit doar pe tratarea bolilor, ci trebuie să se bazeze tot mai mult pe prevenție și sănătate publică. Este o schimbare de paradigmă care presupune investiții nu doar în spitale, ci și în educație, organizare și politici coerente privind resursa umană.
În esență, România se află într-un moment de cotitură: are medici, are potențial, dar riscă să rămână cu un sistem dezechilibrat dacă nu reușește să gestioneze inteligent această resursă.
La urma urmei, problema nu mai este câți medici avem, ci unde sunt și dacă reușim să-i păstrăm acolo unde contează cu adevărat. Nicoleta ZANCU