Alegeri bune, alegeri rele – alegeri grele

Dorian OBREJA

Prezidențialele din mai 2025 nu vor semăna cu nici un alt rând de alegeri de același fel din 1990 încoace.

În mai 1990, alegerea era relativ simplă: între „ai noștri” și ceilalți, care nu mîncaseră, în ultimii 45 de ani, salam cu soia. Și, firesc pentru o asemenea viziune, a ieșit ”al nostru„, cu 85,07%!!!

Lucrurile s-au mai așezat cumva în perioada următoare, astfel că, în 1996, s-a înregistrat un reflux, respingere a vechilor nomenclaturiști, astfel încât a câștigat candidatul opoziției, cu 54%.

Imediat, însă, s-a manifestat apetența întru opțiunea pentru „răul cel mai mic”; drept care, într-un soi de restaurație, a ieșit victorios, cu nu mai puțin de 66%, un candidat pentru care au votat cei mai aprigi foști adversari ai săi!

Iar narativul cu ”răul cel mai mic” a dominat până anul trecut, când câștigarea primului tur de către un candidat-surprinză a echivalat cu exprimarea nemulțumirii față de reprezentanții sistemului.

În 2025, cât se poate de evident, alegerea s-a complicat foarte mult. Nu mai este vorba doar de opțiunea pentru unele persoane (respectiv, calitățile lor), ci și de indicatori cumva colaterali, dar cu  greutate, cum ar fi apartenența acestora la grupările pro-Bruxelles, pro-Wahington sau (chiar dacă mai puțin clar clamat) pro-Moscova. Și aceasta chiar într-un mod paradoxal, atâta vreme cât unii se auto-proclamă ”suveraniști„, deci ar trebui să fie desprinși de orice condiționare externă.

În linii mari, confruntarea se duce între tabăra „pro-europene„ (denumire nu tocmai fundamentată, întrucât aparținem, nu doar de fapt, ci și de drept, Europei) și  cea ”suveranistă„ (aceeași constatare de fractură logică, argumentată în paragraful anterior). Niciuna dintre ele nu a înțeles că o cheie importantă care să deschidă calea succesului este unirea, astfel încât prima va număra vreo trei candidați, iar cea de a doua, probabil, cam tot atâțiam dacă nu chiar patru, situație în care voturile se vor împărți și risipi, abia al doilea tur fiind cel după care va ieși fum alb pe hornul de la Palatul Cotroceni.

Se poate anticipa, fără prea mare greutate, că în acest al doilea tur vor ajunge reprezentanți ai ambelor tabere, și va putea fi decisiv sprijinul (verbal) al celor ieșiți din cursă.

Importanța ce se dă, la noi, funcției de președinte, e mult exagerată, dacă ne uităm la „fișa postului” acestuia. În același timp - având în vedere precedentele tensiuni/conflicte/derapaje înregistrate în vremea mandatelor președinților de până acum, inclusiv două referendumuri de suspendare și pornirea procedurii pentru al treilea – este evident că o persoană aflată în această funcție poate genera probleme unei întregi țări (memento: momentul mai 2010, când președintele de atunci decidea tăierea salariilor și pensiilor). Last, but not least: cel aflat la Palatul Cotroceni reprezintă România la vârful UE,  unde se poate asocia, eventual, cu cei care intenționează să  blocheze sau blochează decizii pentru care e nevoie de unanimitate, precum premierii Ungariei și Slovaciei. Forțe inamice ale UE (acum, ele nu doar din est, ci și din vest) ar putea sprijini candidatul în măsură a materializa asemenea planuri.

Cum în sondaje nu mai poate pune nimeni bază, și, după experiența din 24 noiembrie 2024, nimeni nu mai poate risca să facă predicții, să așteptăm data de 20 martie, când vom ști exact care sunt candidații rămași în competiție, pentru a putea discuta despre cei mai importanți dintre ei.