Români din toate stările, calmați-vă!

Dorian OBREJA

Situația actuală din România pare, într-un fel, până la un punct, a ilustra perfect știuta poveste a nodului gordian. Facerea lui, de către Gordius, rege al Frigiei, trebuie văzută ca o acțiune de (pre)viziune politică: doar viitorul cuceritor al Asiei îl putea rezolva. Iar Alexandru cel Mare a făcut-o, nu pierzând vremea cu desfacerea, ci prin determinare, tăindu-l.

La noi, știm cine a încurcat ițele într-un ghem de nedescurcat: actualul președinte, actualul premier și partidele ce au constituit coaliția de guvernare. Nu se întrevede, însă, vreun Alexandru Mare (Predoiu, Nazare, Pâslaru sau Dragu necorespunând profilului), iar nodul riscă să rămână astfel, oglindind nodul în gât al românilor.

Pe 23 iunie 2025, cu prilejul depunerii jurământului de către membrii noului guvern, eram asigurați că „se încheie o perioadă de instabilitate și de interimate” (Bolojan), că „PSD va fi mereu partidul care va aduce o abordare matură” (Grindeanu), și ni se spunea că „trebuie să ne uităm în viitor” (N. Dan). O singură voce făcea notă discordantă, profețind ”nu cred că o să apucați anul” (G. Simion). Iată că promisiunile s-au dovedit a fi false, iar îndemnul dorit mobilizator – neurmat de argumente solide.

Știm cine sunt vinovații. În mare parte, aceiași politicieni și aceleași partide care sunt culpabili/e și de dezastrul perioadei 2020-2024. Mai știm ceva, încă mai important și mai deprimant: nici pentru oalele sparte atunci, nici pentru cele făcute praf acum, nu va plăti nimeni!

Senzația extrem de neplăcută e aceea că, în condițiile în care s-ar cere consultări, demersuri, negocieri cât mai intense și neîntrerupte, zi și noapte (fără pauze de sărbători și weekend), toți actorii trag de timp. Evident, în interesul propriu – X, să rămână președinte, Y – premier, Z - șef la Camera Deputaților – sau al partidelor și grupărilor lor. Am consemnat opinii care susțineau că actuala criză, agravată, ar putea continua nu 45-60 de zile, ci până în toamnă! Desigur, cu consecințele economico-financiare și sociale de așteptat. Singurul punct de convergență, urmărindu-se ascunderea situației sub preș față de restul lumii, este temporizarea, până după 13 mai, când, la București, va avea loc summitul B9, cu mulți șefi de stat și guvern din UE, plus secretarul general NATO și, posibil, secretarul Marco Rubio. Coincidență – mai degrabă nu – AUR a anunțat, pentru fix 13 mai, depunerea unei moțiuni de cenzură. Apropo de ultimul partid numit, ca expresie a ipocriziei și cinismului politic, acesta e taxat, oficial, anti-european și, deci, nedorit pentru alianțe/susțineri; în culise, însă, un proverb e actualizat: te faci frate cu dra...ur, până treci puntea!

În tot spectacolul, semnalele venite de la Cotroceni puteau/pot fi extrem de importante. Este cu totul reproșabil că nu s-a acționat pentru a nu se ajunge la retragerea PSD – ruperea coaliției. În fond, aceasta a fost copilul lui N. Dan (în fine, și un instrument de prezervare a puterii sale); trebuia să aibă grijă de el zi și noapte, ceea ce, echidistant discutând, nu s-a întâmplat. Și acum, tătucul se spală pe mâini de creația sa (parcă semănând cu un Frankenstein), pozând în neutru și mediator. Cu trei viteze: încet, foarte încet și pe loc.

La Budapesta, după un dezastru, V. Orban a transmis: „keep calm and continue”.

La București, în pragul unui dezastru, N. Dan ne spune „calm și vom trece prin asta”.

Un bun căpitan de „Titanic” trebuie să știe cum să-și liniștească pasagerii,  nu-i așa?