Contează mărimea – zice vocea neamului de mici...

Dorian OBREJA

Dacă e luni, 4 mai 2026, cert, previziunile privind un editorial se îndreaptă spre referiri la evenimentul de marți, 5 mai – moțiunea de cenzură. Am să abordez subiectul, dar nu conform așteptărilor, întrucât cred că se dramatizează excesiv...

Uneori, ieșirea prin țări străine te împinge să filosofezi, emanând ziceri precum „trăim într-o lume în care contează mărimea”. Cunoscătorii și-au dat deja seama că e vorba de N. Dan. Care, dacă tăcea, matematician rămânea. Apropo de matematică, e un domeniu unde totdeauna a contat mărimea. Cât privește lumea, în ansamblu, principiul enunțat a fost mereu valabil, nu e o caracteristică a lumii de azi, așa cum încearcă a ne induce personajul. Desigur, au fost mereu excepții, de la David, care l-a învins pe Goliat, până la un prezidențiabil, care, în primul tur, cu 20,99%, era surclasat de un contracandidat (40,96%), pentru ca, în turul al doilea, să câștige, cu 53-46...

Să trecem la al doilea termen important din titlu, acela de mici. Capitol unde, indubitabil, românii sunt campioni mondiali. Ba, mai mult decât atât, prin intermediul numitei delicatese culinare, România a avut șansa de a fi a doua țară din lume care să ajungă pe Lună - și aceasta cu costuri neglijabile. În urmă cu vreun deceniu, românii consumau anual circa 440 milioane de mici (30 de milioane doar pe 1 Mai!), care, puși cap la cap, acopereau distanța din Terra și satelitul ei. Numai că am ratat, definitiv, această șansă. Pe de o parte, guvernările de atunci încoace au dus la scăderea nivelului de trai - inclusiv a consumului de mici; pe de altă parte, românii și-au schimbat, uneori radical, preferințele culinare: l-am auzit pe unul care spunea că, de 1 Mai, a mâncat o salată de avocado cu ou...Așa se face că, în actuala perioadă, românii mai mănâncă doar 200-250 milioane de mititei, dintre care cel mult 20 de milioane de ziua muncii (cu...fălcile).

Susțineam că se dramatizează excesiv momentul moțiunii de cenzură. Încerc să argumentez. Din 1990 încoace, s-au înregistrat 51 de asemenea aplicări ale mecanismului constituțional, deci e cava aproape banal. Adevărat, doar șase au reușit, iar guvernul Bolojan are „șansa” de a se adăuga precedentelor – Boc, Ungureanu, Grindeanu, Dăncilă, Orban, Cîțu. Lungă (deci banalizată) e și lista premierilor care s-au agățat de funcție, uneori ejectați chiar de propriile partide – Roman, Ciorbea, R. Vasile, Grindeanu, Tudose, Cîțu. La fel se poate spune și la capitolul „guverne efemere”: Ungureanu (2,9 luni), Grindeanu (5 luni), Tudose (7 luni), Cîțu (11 luni) – ultimul fiind egalat, tot cu 11 luni, de Bolojan. Din păcare, țara noastră e campioană la volatilitate politică și instabilitate guvernamentală (13 premieri schimbați în ultimii 18 ani), precum și la cea mai scurtă durată medie a mandatului unui premier (17,5 luni – sub un an și jumătate!), dovedind, indubitabil, incapacitate de menținere a coerenței decizionale și de implementare a politicilor publice pe termen lung.

Situația e agravată de lipsa adoptării unui model demne de urmat: în Germania, de exemplu, se poate depune o moțiune doar dacă, simultan, e prezentată și o alternativă ce întrunește majoritatea absolută.  

Deosebirea dintre situația actuală și altele de același fel mi se pare a consta în aceea că, acum, blocajul este  unul total: alte soluții decât o continuare sub semnul minciunii și ipocriziei sau anticipate nu se întrevăd. Așa încât mărimea crizei va tot crește...