Doar clarificarea urgentă previne un război civil!

 Dorian OBREJA

Nu mă alarmez ușor și, mai ales, în ipostaza de jurnalist, am toată responsabilitatea în a face afirmații ce ar putea să-i panicheze pe alții.

România a mai fost în pragul unui război civil. În decembrie 1989, în iunie 1990 (și la ulterioare mineriade). Dar și mai aproape de zilele noastre. În 2012 (pe subiectul demiterii președintelui), când Deutsche Welle semnala că „după invalidarea referendumului de demitere unii analişti au caracterizat starea conflictuală de pe scena politică românească utilizând noţiunea de ”război civil”. Dar și în 2023, când cotidianul „Adevărul”, de exemplu, răspundea la întrebarea „cât de mare este pericolul unui conflict civil?” afirmând – „riscuri în creștere”, și motivând ”se constată, de mai mulți ani, o creștere continuă a intoleranței, a extremismului de toate felurile, o tensiune care ridică multora sângele la cap, întunecându-le rațiunea, un pericol din ce în ce mai ridicat de conflict și confruntare între diverse categorii sociale și politice”.

La început de 2025, situația nu e deloc mai roză ca acum 2 ani. Dimpotrivă. Au sporit: intoleranța, extremismul, violența, agresivitatea, refuzul dialogului civilizat și rațional.

Printre multele învățături ce trebuie trase din episodul alegerilor prezidențiale 2024 se numără și aceea conform căreia rețelele sociale trebuie monitorizate în permanență și în profunzime, întrucât constituie un barometru de opinie infinit mai aproape de adevăr decât sondajele firmelor de profil. Or, navigând pe acestea, se constată creșterea tensiunilor și a incidenței termenilor de conflict sau chiar război civil. Cum transferarea unor situații din mediul virtual în cel real s-a dovedit a fi posibilă, trebuie să o luăm în calcul și în cazul acestui subiect.

Adevărul este că România, la ora actuală, se află în ipostaza unei persoane care este suspectată de o maladie ce poate fi letală, numai că rezultatul investigațiilor care să contureze clar prognosticul întârzie inexplicabil și impardonabil de mult.

Au trecut, iată, mai bine de 2 luni de la anularea alegerilor prezidențiale. Și în România sunt, cu certitudine, doar 10 persoane care nu-și pun întrebări legate de această anulare: locatarul principal de la Cotroceni (beneficiar al unui bonus de mandat, probabil drept recompensă pentru laborioasa și strălucita sa activitate din cel 10 ani) și cei nouă membri ai instituției care a decis anularea.

Membri care, pe 6 decembrie, și-au motivat decizia afirmând că, după declasificarea documentelor prezentate în ședința CSAT, s-a constatat că procesul electoral „a fost viciat pe toată durata desfășurării lui și în toate etapele de multiple încălcări ale legislației electorale care au distorsionat caracterul liber și corect al votului exprimat de cetățeni și egalitatea de șanse a competitorilor electorali, au afectat caracterul transparent și echitabil al campaniei electorale și au nesocotit reglementările legale referitoare la finanțarea acesteia”.

Aplicăm prezumția de...corectitudine. Oricum, ar fi fost de urmat 2 pași: 1. explicarea deciziei în detaliu, cu argumente și documente incontestabile; 2. investigarea infracțiunilor semnalate și luarea de măsuri împotriva vinovaților. Nu s-a făcut niciun pas, lăsând prea multe semne de întrebare, dar și încurcând alegerile din mai, nefiind clar cine poate candida.

Este o urgență de o prioritate absolută. Fiecare zi de amânare adaugă pulbere într-un „recipient” deja arhiplin.