Motivele pentru care în România produsele alimentare sunt mai scumpe decât în țările UE

Profesorul de economie Cristian Păun a identificat cinci motive principale pentru care în România produsele alimentare sunt mai scumpe decât în țările UE sau chiar Marea Britanie.

Economistul a fost întrebat de jurnaliști de ce în România produsele alimentare sunt mai scumpe decât în țările UE sau chiar Marea Britanie.

„1. În primul rând vorbim de un curs de schimb cu probleme. Când tu ai inflația dublă sau triplă față de Zona Euro dar cursul de schimb nu schițează nicio fărâmă de depreciere (este fixat artificial după părerea mea), împărțind prețurile în lei care au luat-o razna la un curs nominal mult sub cel real, ajungi la o diferență de preț în Euro semnificativă și în creștere. Această diferență, cu cât situația artificială a cursului de schimb va continua, alimentează din plin importurile și lovește în competitivitatea (cea care este) producătorilor români. Cum ei trebuie să se descurce și cu subvenții mai mici față de producătorii din Franța, Italia sau Germania, această fixitate a cursului de schimb devine și mai problematică / presantă pentru ei.

2. În România producția și concurența de produse alimentare este foarte rudimentară. Nu prea producem multe bunuri cu valoare adăugată mare, cu nivel de procesare ridicat. Oferta locală abia dacă acoperă 1/3 din cererea de carne de porc, de exemplu. Lipsa capitalului, lipsa experienței, o mentalitate greșită, probleme fito-sanitare, acces scump și redus la capital fac ca tot ce se produce aici să fie mai scump sau mai prost calitativ decât ce vine din afară;

3. Prețurile sunt mai mari aici decât în afară pentru că aici avem plafonare de adaos care reprezintă un stres suplimentar, mai ales pentru producătorul român. Avem o lipsă clară de infrastructură care ne face vulnerabili (infrastructură de transport, infrastructură energetică, infrastructură de irigații etc.). Toate sunt costuri în plus

4. Procesarea și valoarea adăugată pentru multe produse agro-alimentare se întâmplă astăzi în afară. Producem grâu și importăm aluat sau paste. Sezonalitatea producție pune probleme suplimentare: nu reușim să conservăm, să păstrăm fructe sau legume multă vreme după ce producția este recoltată de pe câmp. Merele noastre se termină după maxim o lună de la recoltare. Cele poloneze încă apar proaspete în rafturi. Cum fac ei? Este, se pare, o întrebare mult prea misterioasă pentru producătorii români. La fel și cu strugurii, cu fructele de pădure etc.

5. Din motive de inflație, risc sistemic, lipsă de sofisticare și diversificare a pieței etc., producția agricolă este foarte riscantă pentru bănci. Dar nici nu încercăm să dezvoltăm alternative care să reconsidere piața de capital de la noi pentru finanțările pe termen lung: IFN-uri (leasing mai ales), fonduri de investiții etc. Mergem pe aceleași scheme de creditare prăfuite și foarte costisitoare. Costurile acestea se văd în preț și în competitivitatea din piață. La toate acestea se adaugă productivitatea mai redusă, salariul minim mult peste valoarea adăugată și productivitate, piața muncii distorsionată (greu găsești zilieri sau angajați pentru muncile agricole), accesul limitat la tehnologie avansată (nu avem niciun producător lider mondial în echipamente agricole care să producă ceva pe aici) etc.

Da, alimentele costă mai mult la noi ca în afară. Sau, dacă costă la fel sau mai puțin, au calitate mult inferioară. Nu pentru că unii au ceva cu noi. Pentru că noi nu avem nicio treabă cu… noi!”, a explicat Păun într-o postare pe pagina sa de Facebook.