O țară devastată de trei războaie simultane

Dorian OBREJA

Ca aproape orice subiect, războiul din Ucraina are susținători și contestatari. Celor dintâi dintre ei, cu certitudine, le crește inima atunci când citesc o știre cu titlul „Nicușor Dan anunță că a vorbit la telefon cu Zelensky: „Ucraina trebuie să câștige acest război”. Numai că, din păcate, încă nu s-a inventat, nici brevetat metoda prin care un conflict armat să se încheie în urma unei convorbiri telefonice, fie ea și între doi președinți de talie mondială, ca în cazul acesta.

Al doilea lucru important legat de respectivul tele-dialog a fost acela că, dacă e să comparăm comunicatele celor două părți, aflăm mult mai multe și mai concrete de la cea ucraineană, ceea ce ridică serioase semne de întrebare privind transparența autorităților române, iar unor analiști le generează chiar întrebarea „S-a angajat N.D. să bage România în război contra Rusiei?”.

În mod evident, Ucraina este o țară aflată în dramatica situația de a purta, în același timp, nu mai puțin de 3 războaie: în afara celui clasic, cu mijloace militare, mai avem unul propagandistic (cu arme care pot fi chiar mai periculoase) și, în fine, dar nu în cele din urmă, unul cu corupția. Ultimul amintit ar putea fi, în anumite planuri și pentru anumite segmente, și cel mai devastator. Iată și un argument: după cel mai recent scandal de corupție, în care sunt implicați apropiați sau foști parteneri de afaceri ai lui, Zelensky a avut o prăbușire a ratei de aprobare a populației cu circa 40%, indicatorul ajungând la primejdioasa bornă de 20%. Și da, e vorba de același personaj care, în 2019, câștiga, neașteptat, alegerile prezidențiale cu amețitorul scor de 73,22%!

Așadar, percepția asupra fenomenului corupției – atât în Ucraina, cât și la Bruxelles sau Washington, de unde au fost înregistrate reacții foarte ferme față de încercările de subordonare ale justiției - poate influența mai mult decât receptarea știrilor de pe front, unde, foarte obiectiv, situația părții agresate nu e deloc roză.

Rămânând la situația de pe front, trebuie subliniat că se prevede, în orizontul de așteptare al câtorva zile, dacă nu chiar ore, înregistrarea celei mai mari victorii rusești din 2023 încoace,  capturarea localităților Pokrovsk și Myrnohrad, încercuite în proporție de peste 90%. Dincolo de victoria strategică, merită discutat și despre posibila dramă a numeroșilor soldați ucraineni asediați, care ar putea fi capturați, dar și uciși; mesajul comandantului suprem, conform căruia „nimeni nu-i forțează să moară pentru ruine”, nu este de natură să motiveze, ci seamănă, mai degrabă, a spălare pe mâini. Aceasta și în circumstanțele în care se consemnează, din surse independente și obiective, o accelerare a înaintării forțelor rusești, care din octombrie 2024, până în septembrie 2025, au ocupat peste 6.000 de kilometri pătrați, aproape de 3 ori mai mult decât în cele 12 luni precedente. Pe acest fond, starea de spirit și reacțiile nu sunt deloc pozitive: cazurile de dezertări au crescut de la 3.342 în 2022, la 7.883 în 2023, la 15.559 în 2024 și la aproape 20.000 în 2025.

Grav este că, în tabăra susținătorilor părții agresate, constatăm doar îndemnuri la continuarea conflictului, prin întreținerea speranței unei mai mult decât iluzorii (sau utopice) victorii ucrainene (eventual prin „forță”).

Nu continuarea războiului, ci încetarea sa cât mai grabnică poate evita adâncirea tragediei poporului ucrainean sau extinderea conflictului la scara întregii Europe.