17 mese tradiționale de Crăciun din lume. Ce mănâncă oamenii de Sărbători în Italia, Spania, Japonia, Mexic, Suedia și România

Crăciunul are mirosul lui: scorțișoară, coajă de portocală, unt topit, vin fiert, pâine caldă. Dar dacă ai pune lumea la aceeași masă, ai descoperi că „meniul de Crăciun” e o hartă a identității: ce iubește un popor, ce a avut la îndemână, ce a păstrat din bunici, ce a transformat în ritual de familie.

România -- sarmale, cozonac și masa care ține loc de acasă

În România, Crăciunul are două ritmuri: postul și dezlegarea. Iar când vine ziua, masa se așază ca o promisiune împlinită: sarmale în foi de varză (sau viță), mămăligă, afumătură, ciorbă acră, piftie/răcitură, cârnați de casă, salată boeuf, friptură – și, la final, cozonacul care umple casa de miros și copilărie. E un meniu care nu caută spectaculosul, ci siguranța: „așa se face la noi”.

Europa -- Crăciunul „cu sos”, „cu pește” sau „cu prăjituri”

Italia. În multe regiuni italiene, Ajunul (La Vigilia) e despre pește și fructe de mare – celebrul „Feast of the Seven Fishes” în comunitățile italo-americane și un obicei similar în sudul Italiei. În ziua de Crăciun apare friptura, pastele la cuptor, iar desertul e rege: panettone sau pandoro, tăiat felii generoase, cu cafea tare.

Marea Britanie. Britanicii păstrează teatrul gustului: curcan cu sos (gravy), cartofi copți, legume, stuffing, sos de merișoare. Desertul – Christmas pudding – e dens, cu fructe uscate și mirodenii, uneori flambat, ca o mică ceremonie în sufragerie.

În Franța, Ajunul e adesea Réveillon, o masă târzie, rafinată: stridii, fructe de mare, foie gras, curcan sau capon, brânzeturi. Desertul clasic: Bûche de Noël (rulada-buton de lemn), un fel de poveste comestibilă.

Spaniolii au Crăciunul în dulciuri: turrón (nugat), polvorones (fursecuri sfărâmicioase), plus mese cu fructe de mare, jamón, miel sau pește, în funcție de regiune. E un Crăciun care se prelungește – și, de multe ori, apogeul e de Anul Nou și „Reyes”.

Suedia nu așază o masă, ci o paradă: Julbord înseamnă bufet de Crăciun cu hering marinat, somon, chifteluțe suedeze, cârnați, șuncă glazurată (julskinka), brânzeturi și pâine. Desert: orez cu lapte (risgrynsgröt) și migdale „norocoase”.

America Latină. Crăciun cu porumb, chili, ciocolată și petrecere

Mexicul e Crăciun cu aromă de porumb: tamales aburinde în frunze, plus bacalao a la vizcaína (cod cu roșii, măsline, capere). Și, pentru inimă: ponche (băutură fierbinte cu fructe) și bucuria care seamănă cu o piață de sărbătoare.

Venezuela are hallacas sunt pachețele în frunze, umplute cu carne, măsline, stafide – un amestec dulce-sărat care spune istoria locului. E mâncarea care unește familia: se face în echipă, cu multă vorbă și multă migală.

America de Nord -- confort, porții mari și rețete care devin „legendă”

În multe case americane, Crăciunul e despre ham glazurat sau friptură, garnituri cremoase (mac & cheese, casseroles), plus un univers de cookies, eggnog și rețete „de la bunica”.

În Canada, în special în Québec, tourtière (plăcintă cu carne și condimente) apare pe masa de sărbătoare: un fel simplu, robust, perfect pentru ierni lungi.

Asia & Oceania -- Crăciun surprinzător

Japonia are un Crăciun mai degrabă urban și pop-culture: un obicei popular e cina cu pui prăjit (KFC), rezervată din timp în unele zone, plus Christmas cake (tort alb cu frișcă și căpșuni). Nu e vechime, e fenomen modern – dar asta îl face fascinant: tradițiile se pot inventa.

În Filipine, sărbătoarea e uriașă: lechon (porc fript), orez, dulciuri locale și mese care încep după slujba de la miezul nopții. Crăciunul e trăit ca festival.

În Australia e Crăciun în plină vară. Când e cald și lumina e crudă, meniul se schimbă: fructe de mare (prawns), salate, BBQ, deserturi ușoare. Crăciunul australian e o dovadă că spiritul nu stă într-un anotimp, ci într-un gest. Tania DAMIAN