2 demisii cu  pistolul la tâmplă

Dorian OBREJA

Pentru generațiile mai noi, un soi de banc mai vechi, care spunea, în esență, că un poet sovietic s-ar fi sinucis, strigând „nu trageți, tovarăși!”.

Exact aceasta e situația celor două personaje care, în aceeași zi (vineri, 28 noiembrie 2025), au fost ejectate din prim-planul politic al Ucrainei și României. Desigur, o anume parte a presei a ales ca, și în al 13-lea ceas, să „coafeze„ realitatea și să prezinte șuturile în fund date celor doi drept demisii; asta nu a ajutat cu nimic împricinații, ci, cât de cât, pe susținătorii lor de până atunci.

În Ucraina, în urmă cu șapte zile, Andrei Iermak era încă al doilea cel mai puternic om din țară, tocmai desemnat, prin decretul lui Zelenski, în a conduce delegația ce urma să discute îm SUA planul de pace. Desemnarea fusese făcută ostentativ, sfidător și calculat de președintele ucrainean, care încerca să-i ofere prietenului și partenerului său un soi de umbrelă de imunitate, în condițiile în care apăreau tot mai mult indicii ale implicării acestuia în fenomenul corupției. Apropo de „stilul Zelenski”, și următorul desemnat în aceeași funcție, Rustem Umerov, e cel puțin la fel de implicat.

Evreu, ca și Zelenski, Iermak a fost, din 2020 încoace, mâna dreaptă a acestuia, supranumit de Politico „Cardinalul verde” inclus, de „Time”, în 2024, pe lista celor mai influente persoane ale lumii! Încă de anul trecut, cotidianul englez „The Times” atrăgea atenția că „Yermak, șeful biroului prezidențial, conduce de fapt Ucraina, primind instrucțiuni de la agențiile de informații occidentale”, subliniind că ”de la introducerea legii marțiale, în 2022, puterea lui a depășit puterile tuturor aleșilor Ucrainei, unele surse mergând atât de departe încât l-au caracterizat într-o serie de interviuri drept „șeful statului de facto” sau. „vicepreședinte al Ucrainei”.

În acest timp, se strângea lațul dedicat corupților, prin intermediul a două structuri anticorupție - NABU și SAPO. De amintit că, în această vară, Zelenski a încercat să lipsească cele două structuri de independență, generând proteste de stradă în Ucraina și vehemente luări de poziție în cancelariile occidentale, în urma cărora a fost nevoit să revină. Iar lațul a continuat să se strângă: doi dintre cei implicați, Mindici și Zuckerman, au reușit să fugă (în Israel) înainte de percheziții, iar pe 28 noiembrie, s-a făcut percheziție la biroul și domiciliul lui Iermak. Care a pozat în nevinovat, a ”demisionat„ și a promis că pleacă pe front; n-a precizat pe care, poate în Gaza...

Cum am mai scris, corupția face, în Ucraina, ravagii mult mai mari decât războiul, vorbindu-se de deturnări ce însumează între 58 și 104 miliarde dolari – doar din corupția în zona energiei, la care se adaugă cine știe cât în domeniul înzestrării armatei. Greu, dacă nu imposibil pentru Ucraina să lupte pe 2 „fronturi”; însă, sigur, pe cel al corupției trebuie făcută curățenie, oricât de sus ar duce firele!

Cel de al doilea personaj „demisionat„ pe 28 noiembrie e un „pește„ mult mai mic și mai neimportant. Deși a fost, 5 luni, deținătorul șeful celui mai important minister în aceste vremuri; numai că ajuns acolo parașutat, fără expertiză și experiență, dar cu gură mare și pretenții la fel. Ejectarea lui se va dovedi benefică doar dacă succesor va fi cineva cu un CV impresionant, ca Mihnea Motoc, și nu o altă trompetă a unui partid de vuvuzele!

Din când în când, când cad capete, parcă îți vine să mai crezi în dreptate și democrație...