„Pandemii” cincinale: 2020-Pharm, 2025-Rearm

Dorian OBREJA

Se pare că este indicat ca oamenii să aibă, în permanență, oarece subiecte stresante, pe post de „bau-bau”, pentru a nu avea răgazul de a medita - și cu atât mai puțin a acționa – în legătură cu alte probleme. Așa încât, periodic, subiectele amintite sunt livrate și ținute „fierbinți„.

În 2020, s-a răspândit la nivel mondial boala contagioasă coronavirus. În primii 3 ani, s-au înregistrat peste 680 milioane de cazuri și circa 7 milioane decese, făcând din această pandemie una dintre cele mai mortale din istorie.

Legat de coronavirus, o chestiune intens dezbătută și aprig controversată a fost aceea a utilității/necesității vaccinării, în scopul scăderii efectelor. Tot în 2020, au fost dezvoltate și aplicate primele vaccinuri; până în decembrie, peste 10 miliarde de doze fuseseră precomandate și, ulterior, miliarde de doze au fost administrate.

În asemenea circumstanțe, vaccinurile au devenit o „afacere” uriașă, pusă sub lupă și comentată în fel și chip.

În iulie anul acest, președinta Comisiei Europene s-a confruntat cu o moțiune de cenzură, în legătură cu Pfizergate, scandalul privind achiziția de vaccinuri de către UE în vremea pandemiei.

Și România a contractat un număr foarte/prea mare de vaccinuri, din care au rămas peste 80 milioane doze, din care folosite – 24 milioane, 3,5 milioane – vândute, peste 2 milioane – donate, aproape 7 milioane – distruse etc.   

Pe 23 noiembrie 2023, Parchetul Anticorupție (DNA) a anunțat că cere ridicarea imunității pentru trei persoane inculpate în dosarul achiziției de vaccinuri, deschis în septembrie 2021: fostul premier Florin Cîțu și doi foști miniștri USR ai Sănătății: Vlad Voiculescu și Ioana Mihăilă. DNA acuză abuz în serviciu, irosirea a peste 52 milioane doze de vaccin, valorând peste un miliard de euro.

Dacă, în privința pandemiei de covid, Europa & România au acționat la timp, deși cu asupră de măsură, legat de „pandemia de Kremlin” rămâne doar ultimul calificativ. Asta pentru că, deși au existat semne ale răspândirii „virusului” și, respectiv, victime, încă din 2014 (conflictul din Donbas, cu mișcări separatiste, revenirea Crimeii la Rusia), dar, mult mai apăsat, din februarie 2022 (invadarea Ucrainei), abia în 2025 sunt semne de reacție. Iar unul dintre ele – creșterea bugetelor alocate apărării (de fapt, înarmării...) a fost impus de peste Atlantic, tot peste Atlantic urmând să fie direcționați cei mai mulți bani destinați achiziționării de arme și muniție! Iar „semnele” s-au înmulțit și suprapus: se înarmează în cadrul NATO (ceea ce, având în vedere caracterul militar al Alianței, e mai normal), dar, masiv, și în cadrul UE (concepută, totuși, ca o uniune economică). Și aici, în special pentru România, ce are deficitul știut (și grav) încep problemele. După cum s-a demonstrat, „cheltuielile cu înarmarea pentru următorii ani, ce au fost asumate de țara noastră doar în cadrul NATO, sunt 5% din PIB și nu din buget, vor însemna o cheltuială de 15% din buget”, generându-se, pe bună dreptate, întrebarea „de unde se va mări bugetul?”. Sau se va materializa sugestia secretarului general NATO, de a investi în apărare „o mică parte” din fondurile pe care le alocă bugetele pentru pensii, sănătate sau asistenţă socială? Ar mai fi de adăugat că și înarmarea a devenit o afacere uriașă...

Prin efecte în multiple planuri și cu durată mai mare, se poate prognoza că actuala „pandemie” va face mult mai multe victime decât cea anterioară.