Cornel Nistorescu:Nicușor Dan – zile negre

Președintele Nicușor Dan continuă operațiunea de formare a unei majorități care să vină cu un plan de reducere a „deficitului bugetar”. La Primăria Bucureștilor a încercat cam același lucru.

A pornit tot de la o îndatorare nebună, lăsată de Gabriela Firea, tot cu un consiliu format din reprezentanți de partide ca niște mărgelele risipite. Dacă luăm în considerare că a supraviețuit politic, am putea zice că a fost un succes. Dacă ne uităm numai la situațiile apărute în furtuna de luni, ajungem la concluzia că n-a făcut mare brînză. Capitala a arătat mai rău ca niciodată, dovadă că fostul primar a cîrpit și a promis și a mers mai departe.

Cu așa „strălucită” experiență, susținut de artiștii care au cîntat și la Gabriela Firea, el încearcă să o scoată la liman și la Cotroceni. Așadar, operațiunea de cîrpire a situației financiare a României continuă. Luni seara, am așteptat ciorna, la snobineți și progresiști zisă și draft de program.

Așa ne-a promis (promisiunea fiind și de data aceasta o vorbă în vînt, o scoatere de ochi). Am așteptat pînă la miezul nopții. N-a venit. Nicușor Dan pleacă. Are alt meci de handbal la Sibiu. Trebuie să-l salute pe Regele Spaniei pe care l-a apucat dorul de soldații iberici aflați la Cincu, pe urmă, ca un colet militar cu noi ajutoare (evident, numai morale), urcă într-un avion militar și zboară la Chișinău. Se duce să joace alt meci de handbal cu Maia Sandu, aflată cam în aceeași situație cu Cristina Neagu. O scamă de propagandă patriotică la un progresist sadea. În campania electorală și la vot a avut parte de votul moldovenilor. Trebuie să le mulțumească și lor, mai ales că prietena noastră este cam bolnăvioară.

„Deficitul bugetar” a rămas pe seama „cățeilor”. Să scrie ei un program. Oricum, din campania electorală n-a rezultat nimic. Doar că avem „deficit bugetar” și că Nicușor Dan, pe atunci primar candidat la președinție, avea două-trei idei rezultate din experiența lui de primar la București. Nu ni le-a prezentat în detaliu pentru că avea la dispoziție un minut și ceva și, în plus, omul se exprima greu în cel mult douăzeci de cuvinte. Mai mult, „deficitul bugetar” nu plăcea nici moderatorilor, nici candidaților și nici telespectatorilor. Era un fel de „moartea pasiunii” pentru dezbaterea televizată, bazată pe ideea de show, nu pe probleme și soluții importante pentru România.

Iaca am ajuns și la decontul distracției electorale, la spulberarea spumei parfumate, creată de propaganda isterică orchestrată „pe repede înainte”. Împăratul e gol și bîlbîit, prin vistieria îndatorată bate vîntul, în cutia poștală amenință mesajele FMI, bunurile valoroase și resursele sunt ca și gajate, experții n-au habar și se poartă tot ca niște flecari politici, iar susținătorii au dispărut. Sunt plecați prin țară pe la concerte organizate de primării pentru onorat cu vîrf și îndesat (achitat) obligațiile rezultate din campanie.

Așadar, ne-am cam trezit (nu toți!) pe cîmpul devastat rămas după bătălie și nu știm ce să facem. Nici măcar cu ce să începem. Ideile și experiența lui Nicușor Dan arată ca niște propoziții îngăimate de un primar copleșit de lumina reflectoarelor și de chiar neștiința lui. Partidele sunt copleșite de experiența anterioară. Adică de obținerea posturilor importante pe care să le împartă. Ce filosofie!? Ce proiect!? Ce sacrificiu!? Ce reduceri de cheltuieli bugetare!? Cum să-i dea afară tot pe ai lor!?

La Cotroceni s-au strîns sfertodocți de la partide și păreriști financiari și tot încearcă să-și ajusteze interesele cu ale țării și nu izbutesc să ajungă la nici o înțelegere. Președintele s-a plictisit. Pleacă. Are alte evenimente importante. Omul nostru din vîrful dealului vrea să conducă tot. Dar de departe. Să rezolve deficitul bugetar, lista guvernului, conducerea SRI, declarațiile de interese, tot, tot, tot. De-aia l-a ales poporul, SRI-ul, Franța și Bruxelles-ul. Și de-aia este susținut de madam Ursula și participăm și noi la înarmarea europeană.

Nimeni n-are curajul să mai spună că programul de guvernare nu se face la președinte, că, în mod normal, după consultări, președintele ar trebui să vină mai întîi cu o propunere de premier, cărui desemnat să-i ceară formarea unei majorități. Poate, poate! Nu poate, mai încearcă o dată și, dacă nu iese, la revedere! Votăm din nou. Cîndva a circulat o propunere, un mai des pomenit. Dar nu mai este. Ne lipsește „desemnatul” care să croiască o echipă cu un program de guvernare cu care să treacă prin parlament.

Trece, trece, nu, la revedere, predă mandatul! Ce atîta frecție cu declarații, cu grup de lucru, cu păreri de bișnițari economici?

Totul seamănă cu o tîrguială pentru o formulă convenabilă președintelui și grupărilor care îl susțin.

Cornel Nistorescu cotidianul.ro