Dorian OBREJA

3 zile, nu doar România, ci și alte 64 de state - ai căror președinți/premieri participă, la Forumul de la Davos – au fost frământate de întrebarea „de ce oare nu participă și Nicușor Dan?”.

În prima zi, au apărut zvonuri, din care se deducea că personajul nu e foarte atras de încă un eveniment la care, susținea el, activitatea principală era aceea de facere a unor selfiuri.

În a doua zi, prin intermediul unei televiziuni care a devenit una de „casă” a președintelui, zvonurile au fost confirmate de către un fost consilier prezidențial al lui Băsescu, care a subliniat că „povestea asta cu vizite pentru trei poze nu mai merge”. Încă nu intrasem în alarmă, pentru că era vorba, totuși, de un fost consilier prezidențial...

În a treia zi (duminică, 19 ianuarie), însă, la aceeași televiziune (cică îngemănată cu CNN!), a fost adusă artileria grea, în persoana lui Marius Lăzurcă, ditamai consilierul prezidenţial pentru securitate naţională! Care a reușit să limpezească definitiv situația, „îngropând”, adânc și ireversibil, atât președintele, cât și echipa sa de consilieri. Ca să nu fie interpretări sau acuze de scoateri din context, citez exact fraza funerară: „Până la urmă,  preşedintele a decis să rămână în ţară. Mesajul domniei sale către români fiind nu umblu teleleu prin lume când sunt lucruri atât de importante care reclamă prezenţa mea în ţară, mai cu seamă când consilierii mei nu îmi pot construi suficientă substanţă pentru prezenţa mea la Davos. Aşadar, dacă e cineva de blamat, eu sunt acela”, a mai spus consilierul prezidenţial.

Așadar, din acest moment știm clar că unele acțiuni ale locatarului din Palatul Cotroceni – care s-ar putea să coste mult, pe termen scurt sau lung – nu sunt generate doar de voința personajului, ci și de creierele yesmenilor (cu sinonimele sycophants, lackeys, stooges)   din același Palat, ceea ce e și mai grav.

Aici, însă, subiectul se „rupe” în două: îl las, deocamdată, în plata bunului Dumnezeu, pe ND, pentru a mă ocupa de consilierul său prezidențial pentru securitate națională. Cu atât mai mult cu cât acesta este cel mai în cărți pentru a deveni următorul șef al SIE!

Există niște pete (mai multe albe, câteva negre) în biografia personajului, care nasc tot atâtea nedumeriri, dar vin să pună și sub semnul întrebării posibilitatea reală a ocupării funcției amintite.

Prima întrebare: cum se face că, după studii aprofundate și chiar strălucite, în țară și la Paris, și începutul unei cariere universitare promițătoare la Timișoara, devine, pentru cinci ani, un soi de funcționar cultural la Arad?
A doua: cum de este numit, direct (fără o carieră diplomatică în spate), ambasador, de către Traian Băsescu?

A treia întrebare este o sumă de întrebări, legate de un scandal diplomatic din Mexic, care a avut loc în octombrie-decembrie 2024, pe când ML era ambasador acolo. Muzeul Național de Arte din Ciudad de Mexico ar fi găzduit, sub pretextul celebrării relațiilor româno-mexicane, ceremonia de nuntă dintre doi bărbați: un angajat al unui minister mexican și un angajat al ambasadei române. Într-o poză, încadrat de cei doi, ML le și transmite „cele mai bune urări”. Întrebările: care a fost decizia MAE, ce deschisese o anchetă, privind organzizarea și finanțarea evenimentului de către ambasada română?; e normală poziționarea sa (considerat un ortodox exemplar) între doi minoritari sexuali?

„Răspunsul” cel mai elocvent ar consta, desigur, în numirea lui ML  șef la SIE!