Decrementa imperium orbis

 Dorian OBREJA

Titlul acestor rânduri se  inspiră, desigur, din acela al unei opere apărute acum aproape 3 secole, scrise de Dimitrie Cantemir – „Incrementa atque decrementa aulae othomanicae” - și poate fi tradus prin ”descreșterea imperiului mondial”. Pentru cei mai puțin familiarizați, Cantemir a fost enciclopedist, etnograf, geograf, filosof, istoric, lingvist, muzicolog, compozitor, membru al Academiei de Științe din Berlin; vorbea nu mai puțin de 8 limbi și era caracterizat de către Volataire ca ”unind talentele vechilor greci, știința literelor și aceea a armelor”. Pentru că toate acestea nu erau de ajuns și îi mai rămânea timp, a mai fost, în două rânduri, și domn al Moldovei!

Înainte de a păși în spațiul propriu-zis al subiectului, dați-mi voie să păstrez cel puțin un moment de admirație și respect față de vremuri în care mulți dintre conducătorii țărilor (inclusiv românești) erau tobă de carte, autori de cărți, întemeietori de cultură și civilizație, drept care au și rămas în istorie, binemeritând infinit mai mult decât purtătorii de războaie și cuceritorii de teritorii. Din rândul aceleiași categorii, mulți au înțeles să-și manifeste credința nu doar prin rugăciuni, ci devenind și ctitori de biserici, și aș aminti doar pe Ștefan cel Mare (26), și Vasile Lupu (14). Iarăși, numeroși dintre ei au fost nu doar continuatori, ci și întemeietori de familii numeroase, precum Henri I (20), Ștefan cel Mare (16), Charles al II-lea (14), regina Victoria (9).

Prin ”imperiul mondial„ înțeleg omenirea sfertului de secol XXI, care ar trebui să fie, nu-i așa?, o sumă a sumelor de civilizații și să înregistreze un trend crescător. Dar care, în realitate, din păcate, dă tot mai multe semne că a intrat și se adâncește într-o etapă de descreștere.

Argumentez, punctual.

Oricât m-am străduit să caut, nu am găsit, printre actualii conducători de țări, cărturari sau întemeietori de cultură și civilizație. Dacă e să mă refer doar la primele trei state cele mai importante, unul va avea (din nou) în frunte un om de afaceri și de televiziune, altul are și va avea un fost ofițer de informații, iar altul are și va avea un activist de partid. Ucraina are în frunte un fost (nu strălucit) actor de comedie, iar Georgia – un ex-fotbalist. Tot deplorabil: actualul premier italian are, la bază, doar liceul, situație în care se află și un posibil viitor premier francez.       

Nu în relații tradiționale cu familia, ci aparținând unei minorități sexuale sunt doi președinți (ai Letoniei și Republicii San Marino) și sunt sau au fost numeroși premieri (din Belgia, Islanda, Franța, Luxemburg), un vicecancelar german și un posibil viitor cancelar german. Rămânând la zona conduitei morale, e de consemnat o premieră nedorită: SUA vor avea, pentru întâia dată, un președinte condamnat penal - nu pentru relații cu o prostituată, ci pentru încercarea de a-i cumpăra tăcerea. Și, în cazul aceluiași controversat personaj, e de amintit că el a scăpat, ca prin urechile acului, de condamnare la instigare la insurecție (celebrul atac al Capitoliului). Iar pe lista conducătorilor de state la un  pas de a da foc la propria țară pot fi adăugați președintele Coreei de Sud și cel al Georgiei.

Tabloul zugrăvit mai sus – incomplet, din rațiuni de timp și spațiu – este, indubitabil, unul trist, grav și nociv. Pentru că, nu-i așa?, peștele de la cap se alterează. Dar și fiindcă nu se referă doar la prezent, ci prefigurează un viitor cu mult mai întunecat.