Două luni de Dan, o lună de Bolojan. Niciuna de miere

Dorian OBREJA

Tocmai de la Salzburg, de unde, cu siguranță, lucrurile se văd altfel decât sunt ele în realitate, săptămâna trecută, în care se declanșase deja scandalul ANAFstasiu (despre care, stupoare!, nu avea niciun fel de informații), dar se manifestau, în continuare, tensiuni destul de mari în coaliție, ceea ce făcea să se vorbească chiar despre un posibil divorț, N.Dan vedea o lună de miere, susținând că „această coaliție ține!”.

Întâmplarea face ca, tot săptămâna trecută, să se fi împlinit două luni de când s-a instalat la Cotroceni noul locatar, și o lună de când hățurile guvernării au fost luate de către noul premier. Prilej, pentru unii, de aniversare (și sorbit șampanie), iar pentru alții – de comemorare și îngurgitare a încă unor picături de fiere. Eu, obiectiv și echidistant, nu fac nici una, nici alta, ci încerc un bilanț.

Agendă prezidențială încărcată, dar nu știu și cât de consistentă: 7 vizite externe Vilnius (summit B9), R. Moldova, Ucraina, Haga (summit NATO), Bruxelles (Consiliul European), Germania, Austria. Rămâne de văzut dacă vor fi și rezultate practice și de dimensiuni care să fi meritat eforturile.În țară, momente mai însemnate au fost vizita la Cincu, împreună cu regele Spaniei și prezența la ambasadele SUA și Franței, cu prilejul zilelor naționale. De amintit și ratarea la poartă, la retragerea Cristinei Neagu. Dar cel mai mult timp – inexplicabil și nescuzabil de mult – a fost consumat cu „gândirea” rezolvării deficitului (ceea ce nu intra în atribuțiile prezidențiale) și (aproape o lună!) desemnării premierului, deși N. Dan își exprimase preferința pentru Bolojan încă din decembrie 2024. A mai semnat o seamă de legi, dar a și retrimis câteva, stârnind comentarii și polemici...

Agenda premierului, în doar o lună, a fost mai densă, axată pe încercarea rezolvării aceluiași deficit, și soldată, deocamdată, cu asumarea răspunderii pe primul pachet de măsuri, controversat și contestat și în plan politic (chiar în sânul coaliției), dar și la scara întregii societăți, aproape toate categoriile fiind afectate de urmări – de la înghețarea salariilor și pensiilor, la suportarea creșterii TVA și a noilor taxe și impozite.

Din nefericire, atât președintele, cât și premierul, nu au acționat și reacționat conform aștepărilor – probabil din dorința păstrării perioadelor de ”miere” – în câteva situații importante, nici măcar la nivel de declarații.

Componența guvernului e mai mult decât discutabilă, cu prea mulți vicepremieri – dintre care doi cu mari probleme, unul fiind chiar silit să demisioneze, dar tot mai rămâne unul -, cu prea mulți miniștri vechi (ori electoratul ambilor finaliști ai prezidențialelor a cerut oameni noi), însă și cu câteva personaje fără datele necesare fișei postului, în funcții-cheie, precum Externe și Apărare.

Numirea unor noi membri ai CCR a fost un examen „picat”, de vreme ce președintele și premierul nu au blocat – sau măcar criticat – intrarea unei personaj ce nu îndeplinește condițiile. Chiar dacă de dimensiuni mai reduse, aceeași a fost situația în cazul acordării unor sinecuri (către useriști) la Avioane Craiova.

Dar cel mai mult a durat și durut tăcerea în cazul Anastasiu. Cei doi nu au înțeles că urmările se vor răsfrânge asupra lor. Imaginea de campioni ai onestității, luptători împotriva sistemului corupt a fost foarte serios știrbită. Și există riscul ca, la o următoare situație și reacție de același fel, să se facă țăndări...