Ei – cu banii și cu slava; noi – cu paguba și pleava

Dorian OBREJA

Vrând-nevrând, luând în calcul tot felul de fapte, întâmplări și declarații, și, mai ales, făcând comparații, s-ar putea ajunge la aparent absurda constatare că e mai „bine” să fii o țară invadată - angrenată într-un conflict armat, decât una în care e pace.

La începutul lunii decembrie, Parlamentul (Rada Supremă) Ucrainei a votat bugetul pe 2026. Ucraina e în război de aproape 4 ani, dar executivul și legislativul ei au găsit resursele de energie pentru a nu agrava situația prin întârzierea întocmirii bugetului. În România, în schimb, se pare (căci aproape nimic nu-i sigur...), bugetul s-ar putea să fie aprobat în a doua jumătate a lunii ianuarie, cu consecințele de rigoare.

În Ucraina, bugetul amintit prevede creșteri ale salariului minim, pensiilor, burselor studenților,  majorări ale cheltuielilor pentru sănătate și educație. În România, afectată de austeritatea ce pare mai catastrofică decât un război, pensiile au fost deja înghețate și bate un vânt rece și către salarii; nu sunt vești bune nici despre banii alocați sănătății și educației...

În treacăt, amintesc că, potrivit unei decizii recente a Consiliului European, Ucraina va mai mai primi un împrumut (fără dobândă) de 90 miliarde euro, pe care s-ar putea să nu-l returneze nicicând; România va contribui la această sumă cu circa 1,8 miliarde euro (plus dobânda). Cu toate acestea, conducerea Ucrainei e nemulțumită de cele „doar” 90 de miliarde, subliniind că războiul costă această țară 228.310 dolari pe minut și solicitând ca fiecare țară, dintr-un grup de sprijin de 50 de state, să contribuie la finanțarea sectorului militar cu  0,25% din PIB!!!

În Ucraina, mare parte a infrastructurii rutiere e distrusă. Cu toate acestea, o firmă de acolo nu participă la reparații, ci câștigă o licitație și face o autostradă în România! Poate fi o simplă coincidență faptul că patronul firmei e un apropiat al președintelui ucrainean...

Companiile Kandia Dulce și Heidi Chocolat, cei mai mare producători de ciocolată din România, au fost scoase la vânzare și e posibil să fie cumpărate de sud-coreeni. Și pe acest fond, România a devenit cel mai mare cumpărător european de ciocolată provenită din Ucraina, de la firma unui ex-președinte ucrainean. În presă au apărut acuzații conform cărora produsele respective conțin un element toxic – benzopirenul, care e carcinogen; producătorul se „apără”, susținând că acel element se găsește și în cafeaua prăjită, deci e normal să apară și în dulciuri...

Dar subiectul cu adevărat mare și important este într-o zonă strategică, în industrie.

Compania ucraineană DTEK RI, deținută de Rinat Ahmetov, investește zeci de milioane de euro în proiecte regenerabile pe piața energiei verzi. 

Recent, Comisia Europeană a aprobat tranzacția prin care Metinvest, grupul controlat de ucraineanul Rinat Ahmetov, va prelua Arcelor Mittal Tubular Products Iași, fosta fabrică Tepro Iași.

Presa semnalează că același personaj e preferat la Bruxelles pentru preluarea combinatului siderurgic de la Galați; se amintește chiar de presiuni asupra guvernului ca ucraineanul să câștige viitoarea licitație. Și în cazul de la Iași, și în cel de la Galați, pare a fi preferat capitalul ucrainean, în locul celui românesc (reprezentat de către Dorinel Umbrărescu)!

Lista faptelor și comparațiilor poate continua, argumentând și mai mult titlul, generând un gust amar, în ciuda celor circa 5.000 de tone de ciocolată importată de România din Ucraina...