Liderii social-democrați practică jocul de glezne

Dorian OBREJA

Din motive pe care nu le dezvolt acum, pe parcursul traiectoriei sale, PSD a reușit „performanța” de a se situa pe locul întâi și la categoria celor mai votate partide – 37% în 2000, 2004, 46% în 2016, dar și a celor mai detestate, alegându-se cu apelative precum ”ciuma roșie”, sau cu tinichele ca ”plăcuța suedeză”.

Acum, procente de mărimea celor amintite sunt amintiri îndepărtate; la ultimele parlamentare, s-au obținut doar 22%, iar sondajele de opinie recente creditează PSD cu numai 20% sau chiar 13,7%. Totodată, resentimentele față de partid au rămas la fel, indiferent că vorbim de zona de dreapta a electoratului sau de o anume parte a presei. Un articol, apărut foarte recent, se intitulează fără nicio șansă de interpretare „Moartea PSD”, cuprinde constatări – „PSD e în cădere liberă, a ajuns la un minim istoric în intenția de vot (deși în Parlament rămâne scandalos, dramatic de puternic)” și un fel de profeție – „Firesc ar fi să ajungă la ghena de gunoi a istoriei”.

Eu, ca ziarist echidistant și obiectiv, mă văd obligat să mă delimitez de asemenea poziții. Teoretic, nu e rău, ba chiar dimpotrivă ca social-democrații să reprezinte o forță în parlament; în schimb, ar fi foarte rău, cu consecințe incalculabile, ca PSD să „ajungă la ghenă”. Așa cum, pe scena politică, este nevoie și putere, dar și de opoziție, e necesar, poate chiar obligatoriu, să existe formațiuni politice și de stânga, nu doar de dreapta – asta dacă vrem democrație.

Mie mi se pare că nu social-democrația constituie o problemă, ci oamenii, îndeosebi liderii, care ar trebui să-i aplice principiile teoretice în practică, în general,  dar cu atât mai mult în vremuri de austeritate. Foarte sintetic, social-democrații ar trebui să-și asume ingratul, dar foarte necesarul rol de avocat al poporului...Doar că, în special prin lideri ai săi precum Geoană, Dragnea, Ponta, Dăncilă sau Ciolacu, PSD s-a îndepărtat tot mai mult de autenticele valori și imperative social-democrate. Cumulând această îngrijorătoare realitate cu viziunea conform căreia PSD este principalul vinovat de dezastrul economico-financiar actual, de unde tot el ar trebui să fie și principalul țap ispășitor, rezultă, fără îndoială, că supraviețuirea sau chiar revenirea într-o poziție însemnată a social-democrației  ar putea avea șanse doar prin modificări de substanță înlăuntrul și la vârful partidului.

Doar că, la ora actuală, PSD practică ceea ce este denumit joc de glezne – deci procedează la un simulacru de schimbări. Doar prin sacrificarea lui Marcel Ciolacu partidul nu se poate „albi”. Dacă guvernarea Ciolacu este culpabilă de situația actuală, atunci toți membrii ei trebuiau ejectați. În loc de asta, am asistat numai la demisia premierului: Marian Neacșu, Florin Barbu, Bogdan Ivan și Radu Marinescu fac parte, bine-mersi, din executivul Bolojan! Alt membru al fostului cabinet, Sorin Grindeanu, a fost chiar promovat în poziția de al treilea om în stat!

Dar asta încă nu e tot. Pendularea la guvernare/în opoziție, amânarea, sine die, a unui congres (nu doar pentru alegerea unui lider, cât formularea unor noi viziuni și politici), impunerea la CCR a unui personaj fără calificarea cerută, și, mai ales, „trădarea” pensionarilor (prin acceptarea limitei de 3.000 lei a aplicării CASS), ne arată, cu evidență, că vârfurile PSD sunt interesate doar de prezervarea propriilor poziții și interese. Ceea ce nu e deloc social-democrație!