Mercenariatul politic trebuie lichidat!

Dorian OBREJA

Traseismul politic se materializează atunci când un membru al unui partid trece la un altul. Mie - și nu doar – fenomenul  mi se pare atât de nociv, încât l-am redenumit mercenariat  și pledez pentru lichidarea lui, pentru că, în România, a luat o amploare fără egal, contribuind la creșterea instabilității sistemului politic.

În urmă cu exact 2 decenii, se făcea...jumătate de pas în combaterea acestui flagel, apărând legea prin care un primar își pierde mandatul dacă demisionează din partid (se subînțelege că motivația este migrarea). Jumătate de pas, pentru că se referea doar la unii aleși locali, ori marea problemă poate fi generată de zona parlamentară. În 2017, un proiect de  lege care se referea și la membrii legislativului a eșuat...

Cu toată existența legii amintite, politicienii au găsit portițe de scăpare pentru mercenari. Astfel, și în 2014, în guvernarea Ponta, și în 2024, guvernarea Ciolacu, s-au dat ordonanțe de urgență care permiteau migrarea pe o perioadă limitată; în primul caz, au „schimbat barca” peste 500 de primari, iar în al doilea, peste 400.

Așa cum subliniam, adevărata problemă e constituită din parlamentarii-mercenari. Între momentul alegerilor parlamentare din 2024 și cel actual, câteva zeci de aleși au dezertat din rândurile AUR, SOS și POT, ajungându-se chiar la dispariția unor grupuri parlamentare din Camera Deputaților sau Senat. Unii dintre aceștia au și sărit în barca partidelor de la putere, alții sunt în stand-by, cu certitudine în așteptarea unor oferte cât mai consistente. Pe total, aceste mișcări au dus la slăbirea opoziției (se vorbește chiar despre o adevărată implozie a acesteia), și așa nu foarte unită, coerentă sau activă.   

Mercenariatul se manifestă cu acuitate la zi, în circumstanțele apariției unei știri „pe surse”, conform căreia un nou grup parlamentar – „Pace – Întâi România„ – alcătuit din aleși care au intrat în legislativ pe listele partidelor suveraniste AUR, SOS și POT, și-a exprimat disponibilitatea de a sprijini Guvernul Bolojan. Sprijinul ar fi însă condiționat de ejectarea USR (cu grup parlamentar de 59 de membri) de la guvernare. Despre această grupare se susține că ar însuma circa 30 de parlamentari, cifră care ar putea ajunge la peste 50, dacă ar reuși planurile de aliere cu o altă teoretică grupare – condusă de Victor Ponta (cel care declara „sunt suveranist, dar nu sunt prost”!). Ar fi un fel de oaste de strânsură, cu asocieri exotice, de tipul Ponta-Makaveli, dar, nu-i așa? scopul (desigur, interesul general!) ar scuza mijloacele...

Despre actuala coaliție de la guvernare se poate spune orice, numai nu că și-ar desfășura existența într-o atmosferă de colaborare, înțelegere și armonie. Nici acum, nici altădată, pacea nu va putea exista între PSD și USR, ale căror diferende și lupte șubrezesc în permanență coaliția, determinând nesiguranță și instabilitate politică – elemente ce vin să agraveze situația economică. A înlocui, însă, actuala coaliție cu una din care să facă parte ”oastea de strânsură” amintită ar reprezenta, indubitabil, pași mari înapoi, din punct de vedere moral și politic.

Cu certitudine, mercenariatul politic este un fenomen ce trebuie să dispară. Numai că, din păcate, încă mai cert, atâta vreme cât aleșii își fac legi de care să profite sau printre care să se strecoare, a crede că așa ceva se poate întâmpla este o probă de idealism extrem.