Nous n'aimons pas la  bombe atomique!!!

Dorian OBREJA

Ar fi fost cu putință ca, acum 40 de ani, pe masa șefului Securității din Iași, să poposească, într-una din zile, un raport însoțit de o bandă de magetofon. Raportul scotea în evidență faptul că grupul de intelectuali – printre care erau și câțiva dizidenți - cu nume de cod „Păcurari„ (pentru că acolo se întâlneau...), își diversificase acțiunile, și trecuse la compus și cântat...melodii. Unele, evident de amuzament, precum ”Ai pătat-o”; altele, însă, puteau fi interpretate, zicea raportorul, drept cu conotații politice, ca în cazul celei intitulate ”Nous n'aimons pas la bombe atomique” (înregistrată pe bandă), având în vedere că era într-o limbă străină și se referea la arma nucleară. Acest din urmă subiect era complex și delicat, pentru că, deși Nicolae Ceaușescu declarase că „suntem ferm hotărâți să luptăm împotriva armelor nucleare”, se pare că el avea ambiția de a transforma România într-o putere nucleară, cu interes stategic pentru independența militară,  drept care în țara noastră s-ar fi lucrat la o tehnologie alternativă – o bombă „curată”, bazată pe izomeri de hafniu. Se solicitau, din partea șefului, indicații privind măsurile ce ar fi trebuit luate. Acesta ascultă de două ori melodia, și versul al doilea –„nous aimons la tarte au zmeurică„ – îl convinse că nu reprezenta niciun pericol pentru țară, drept care dispuse în consecință.

Dincolo de această poveste, aș face o paralelă între atunci și acum pe tema armelor (clasice sau nucleare), la nivel oficial și ca percepții/manifestări individuale. Pe 23 noiembrie 1986, în urma unui referendum, în țara noastră s-a adoptat o lege pentru reducerea cu 5% a armamementelor, efectivelor și cheltuielilor militare. 40 de ani mai târziu, pe 25 iunie 2025, în urma deplasării la Haga, la summit-ul NATO, a lui N. Dan, România s-a angajat că va crește cu 5% bugetul pentru apărare. Pentru generațiile născute în decada 1945-1955, amintirea războiului, precum și a tragediilor de la Hiroshima și Nagasaki erau încă foarte vie - și menținută ca atare de conflictul din Coreea, cu cele 32.000 bombe cu napalm lansate de americani. Așa se face că tabăra anti-război (cu sloganul ”make peace/love, not war”) avea o mulțime de membri și manifestări, în SUA, dar și în mai toată Europa.

Trecerea vremii, firesc, a estompat din amintiri. Așa se face că, acum, sunt destule voci care militează pentru sporirea înarmării, în general, și a înarmării nucleare, mai nou. Emanuel Macron, prăbușit ca popularitate (doar 15-25%), încearcă să se distingă prin tot felul de fapte vitejești, în realitate, aberante, sau chiar periculoase. Precum oferirea unei „umbrele nucleare” unor țări din Europa. Unele, precum Germania, Polonia au acceptat, cu altele sunt discuții -  Olanda, Belgia, Grecia, Suedia și Danemarca. România analizează propunerea lui Macron. Decizia ar urma să fie luată în CSAT. Adică de către N. Dan, căci, dintre membrii CSAT, sunt 3 miniștri useriști și un consilier prezidențial. De ce să nu se hotărască în Parlament? Sau, mai bine, prin consultarea românilor, căci articolul 90 din Constituție prevede posibilitate ca „poporul să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional”. Asta în condițiile în care s-ar „uita” că România se află, deja, sub umbrela nucleară a NATO. Dar sunt unii care consideră că două umbrele sunt mai bune decât una singură, deși înțelepciunea populară spune că mai binele este dușmanul binelui!