Putin: niet; Zelenski: nyet; Trump: yet

 Dorian OBREJA

Zilele de 15 (întâlnire Trump-Putin, Alaska) și 18 (Trump, lideri din UE + Zelenski, Casa Albă) august au fost așteptate nu doar cu sufletul la gură, ci și cu, de către cei mai naivi, mari speranțe. Care, din păcate, au început să scadă după prima dată menționată - un summit la jumătate de timp față de cel anunțat, neînsoțit de prânzul promis, în final figurile neradiind de bucurie ale celor doi lideri - și au continuat, vertiginos, acest proces, după a doua dată. Iar de atunci, tot scad.

Actorul principal al celor două întâlniri, președintele SUA, pendulează între revenirea la un realism pe care nu l-a avut pe parcursul summit-urilor (”Putin și Zelenski sunt incompatibili precum uleiul și oțetul”) și dorința de a mai trage de timp (”aproximativ în două săptămâni se va ști dacă există șanse reale de progres” pentru întâlniri care să ducă la pace. În război, ucrainenii lovesc o centrală nucleară din Rusia, rușii – o fabrică americană din Ucraina. Primii anunță că au mai ”eliberat” trei sate, ceilalți – că au mai ”eliberat” două. Frontul se clatină tot mai puternic, înspre vest...

În sinteză.

Ucraina nu acceptă cedarea de teritorii (deși acolo se va ajunge) și nici pacea fără garanții (deși, anterior, acestea s-au dovedit a fi inutile). Zelenski acuză Rusia că face tot posibilul pentru a împiedica întâlnirea dintre el şi Vladimir Putin şi a îndemnat aliaţii Ucrainei să impună noi sancţiuni Moscovei.  Singura șansă a lui Zelensky de a rămâne în funcție (și viu) e ca războiul să continue.

Rusia nu acceptă înapoierea majorității teritoriilor deja cucerite, nici garanții ce să reprezinte pericole la adresa ei (trupe străine în Ucraina, adaptare art. 5 NATO); la Kremlin,  s-a semnalat, că ”președintele Putin e pregătit de o întrevedere cu omologul său ucrainean, subliniind însă că în momentul de față nu se întrunesc condițiile pentru un astfel de summit.”. Putin concepe semnarea păcii doar din postura de învingător incontestabil.

Europa dorește prelungirea conflictului, pentru a avea timp să se înarmeze. SUA par a dori terminarea acestuia, pentru a se ocupa de altele, dar nu e exclusă nici folosirea lui pentru abaterea atenției de la acțiunea de deportare a palestinienilor; Casa Albă a declarat, limpede: „Trump și echipa sa de securitate națională continuă să discute cu oficiali ruși și ucraineni în vederea unei întâlniri bilaterale pentru a opri masacrele și a pune capăt războiului. Nu este în interesul național să se continue negocierea publică a acestor probleme.”

Ținând cont de toate acestea, e ca și sigură că, până la finele anului: nu va avea loc nicio bilaterală Putin-Zelenski, cel mult întâlniri și negocieri între reprezentanți de rangul 2 și 3; ar putea fi o trilaterală Trump-Putin-Zelenski, dar, ca și summit-urile din Alaska și Washington, mai mult pentru spectacol, fără semnarea unui acord, pentru că părțile implicate direct sunt în total...dezacord; războiul va continua, cu înaintarea lentă, dar constantă, a rușilor și transformarea procentului de teritoriu cucerit din 21% în 23, 24, 25...

Consider foarte puțin realiste scenariile conform cărora ceva major – schimbarea liderilor- s-ar întâmpla în Ucraina sau Rusia și ar schimba  fundamental datele problemei, pe care o văd ca pe un nod gordian, posibil a fi rezolvat doar prin pace, cu concesii rezonabile de ambele părți,  dar ce poate fi  percepută și factor posibil declanșator al unei conflagrații la scară chiar mondială!