Război al nervilor și mușchilor: SUA + Rusia vs Ucraina + UE

Dorian OBREJA

Ucrainenii au dorit (vorba vine, căci, în realitate, li s-a sugerat, dacă nu impus) să experimenteze pe propria piele cum e să ai în fruntea statului un comediant (nici măcar de prima mână...), care să mai fie și membru al unei comunități alogene. Dacă ar fi fost pace, poate experimentul nu ar fi fost dezastruos. Dar a fost să fie război. Și acesta început, pe frontul declarațiilor, de către cel tocmai ieșit din buncărul în care se adăpostise, printr-o expresie („I need ammunition, not a ride”) bănuită de unii de a fi copiată dintr-o (altă) comedie, și anume Captain Marvel...

Apropo de începutul războiului: mulți ucraineni au fost/sunt supărați că președintele lor nu i-a avertizat cu privire la invazie. Răspunsul subiectului supărării stârnește stupefacție, cel puțin prin prisma „argumentelor„ invocate, anume că s-ar fi pierdut 7 miliarde dolari pe lună, începând cu octombrie 2021, și că oamenii ar fi fugit din țară. Noiembrie 2025: în cei trei ani, Ucraina a pierdut 120 miliarde dolari din PIB-ul național, 1.000 miliarde dolari daune, a ajuns la o datorie externă imensă (20% din aceasta a fost „cumpărată” de americani!); actualmente, se cheltuiesc 172 milioane dolari pe zi pentru apărare! De la o populație de 42 milioane în 2022, aceasta s-a redus la 28-30 milioane acum, în principal din cauza refugierii, migrației și deceselor; aproape 2 milioane de soldați ucraineni ar fi fost uciși. Erau cu totul preferabile pierderile de 7 miliarde pe lună și mai puțini fugari – dar vii! - din țară...

Tragedia cea mare este că, cine trebuia, nu a învățat nimic din cei aproape patru ani. După refuzul semnării acordului de pace de la Ankara, din martie 2022, a urmat cel al propunerilor concepute la summit-ul din Alaska; cu certitudine, de la Kiev se aude deja un „nu” hotărât la adresa  planului actual, cel în 28 de puncte, pentru care termenul-limită este joi, 27 noiembrie (în SUA, Ziua Recunoștinței). În toate cazurile, nu și-a băgat coada naiba, ci personaje precum Boris Johnson, Macron, Starmer, Merz. Și poate lucrurile nu s-ar fi întâmplat așa, dacă nu s-ar fi produs o majoră sciziune între cancelariile vest-europene și Casa Albă, cea din urmă părând - și chiar fiind – mult mai decisă în a face tot ce depinde de ea pentru a se ajunge la o înțelegere, în vreme ce primele nu au făcut nimic-nimic în plan diplomatic pentru pace, alimentând doar continuarea conflictului – lucru de neînțeles, pentru că e vorba de un focar de război în Europa!

De se va întâmpla ce a spus Zelenski, Ucraina va rămâne, în primă instanță, demnă, dar fără cel mai puternic aliat, și, apoi, cu tot mai mult teritoriu pierdut. Dacă, beneficiind de ajutorul SUA, Ucraina a cedat peste 20% din suprafața sa, e ușor de bănuit ce se va întâmpla fără.

Principalele cauze care ruinează tot mai mult țara sunt, pe de o parte, războiul de pe front, unde degeaba mai vin ajutoare, câtă vreme nu mai sunt soldați; pe de altă parte, corupția și exponenții ei, care au legături până la cel mai înalt nivel, drept care par de neînfrânt.

În ultimele zile, s-a intensificat și războiul propagandistic, unul al nervilor și arătării mușchilor: toată lumea declară că vrea pace, dar niciuneia dintre părți nu-i convine pacea agreată de cealaltă parte. Estimp, luptele continuă pe front, cu zeci/sute de victime zilnic, iar conturile fabricanilor și comercianților de armament cresc. Ultimul argument este, desigur, cel mai greu în balanță...