Cresc cererile pentru schimbarea de gen. Ce verifică medicii

* tot mai multe persoane solicită evaluări medicale pentru a începe tranziția de gen * disconfortul față de propriul corp poate apărea încă din copilărie sau se poate accentua la pubertate * înaintea tratamentului hormonal, medicii verifică starea psihică și capacitatea pacientului de a înțelege consecințele deciziei

Tot mai multe persoane ajung în cabinetele medicale pentru a cere sprijin în vederea unei tranziții de gen. Creșterea este observată în ultimii ani de medicii care efectuează evaluările necesare înaintea începerii tratamentelor hormonale. Medicul primar psihiatru Ioana Silion susține că solicitările s-au înmulțit atât datorită accesului mai ușor la informații, cât și dezvoltării serviciilor medicale prin care pacienții pot primi sprijin specializat.

Persoanele care cer schimbarea relatează existența unei diferențe persistente între genul pe care îl resimt și sexul atribuit la naștere. Unele spun că au simțit această nepotrivire încă din copilărie, în timp ce pentru altele disconfortul a devenit puternic în timpul pubertății, odată cu transformările corpului.

Pubertatea poate accentua disconfortul

Dezvoltarea sânilor, apariția părului facial, schimbarea vocii sau alte caracteristici sexuale pot deveni surse de suferință pentru persoanele care nu se identifică cu sexul atribuit la naștere.

Unele încearcă să își ascundă corpul prin haine largi, își schimbă tunsoarea și felul în care se prezintă sau evită situațiile sociale în care se tem că ar putea fi judecate.

Îmbrăcămintea, coafura sau preferințele considerate în mod tradițional masculine ori feminine nu sunt însă suficiente pentru stabilirea unei incongruențe de gen. Medicii urmăresc dacă trăirile sunt persistente, cât de puternic este disconfortul și în ce măsură acesta afectează viața de zi cu zi.

Schimbarea de gen începe cu o evaluare complexă

Persoanele care doresc tratamente hormonale pot fi îndrumate către mai mulți specialiști. Evaluarea poate implica medicul psihiatru, psihologul, endocrinologul și, în anumite situații, medicii chirurgi.

Rolul consultației psihiatrice nu este acela de a considera identitatea transgender o boală, ci de a verifica dacă există alte afecțiuni care ar putea influența percepția persoanei sau capacitatea acesteia de a lua o decizie informată.

Medicii trebuie să diferențieze incongruența de gen de tulburarea dismorfică corporală, de episoadele psihotice, de tulburările delirante sau de simpla neconformare la rolurile tradiționale de gen.

Organizația Mondială a Sănătății nu mai clasifică incongruența de gen drept tulburare mintală. În ICD-11, aceasta a fost mutată în capitolul dedicat sănătății sexuale.

Tratamentul hormonal poate continua toată viața

Tranziția poate fi socială, medicală sau poate combina cele două componente. Schimbarea numelui folosit, a pronumelui, a vestimentației și a modului de prezentare face parte din tranziția socială.

Tranziția medicală poate presupune administrarea de hormoni, monitorizări periodice și, pentru unele persoane, intervenții chirurgicale. Nu toți pacienții urmează aceleași etape și nu toate persoanele care își schimbă identitatea socială doresc operații.

Tratamentul hormonal produce modificări importante ale organismului, iar unele efecte pot fi ireversibile. Din acest motiv, pacientul trebuie să înțeleagă beneficiile, riscurile, limitele și consecințele pe termen lung înainte de începerea procedurilor.

Mulți tineri amână discuția cu părinții

Persoanele care se confruntă cu incongruența de gen vorbesc frecvent despre anxietate, izolare, rușine și teama de respingere. Presiunea crește atunci când acestea nu pot discuta deschis cu familia sau sunt obligate să se prezinte public într-un mod care le provoacă suferință.

În multe cazuri, părinții află foarte târziu. Tinerii amână conversația până când sunt hotărâți să înceapă etapele tranziției, anticipând o reacție negativă.

Schimbarea numelui și a modului de adresare poate provoca tensiuni puternice în familie. Medicii recomandă consiliere atât pentru persoana care dorește tranziția, cât și pentru apropiații acesteia, astfel încât deciziile să fie înțelese și să nu fie luate sub presiune.

Creșterea solicitărilor arată că tot mai multe persoane caută sprijin medical în loc să își ascundă suferința. În lipsa unor statistici naționale centralizate, amploarea exactă a fenomenului nu poate fi stabilită, însă tendința este deja vizibilă în cabinetele specialiștilor.

Nicoleta ZANCU