Mai multe partide, mai mult haos

 Dorian OBREJA

Nu atât rezultatul (până la urmă favorabil partidelor europeniste), cât întâmplările celor...3 tururi ale alegerilor prezidențiale din 2024-2025  au declanșat mișcări de tot felul, dar îndeosebi centrifuge, pe întreaga scenă politică  autohtonă.

Dintre partidele mai puțin importante, e de notat că doar la SOS nu se înregistrează nimic. POT, în schimb, pare că decontează tot mai mult susținerea altui candidat, ca și întârzierea în a se face partid; dacă turbulențele de aici continuă, s-ar putea să asistăm la rămânerea în Parlament doar a nucleului dur – format din lideră, concubinul acesteia și sora ei. UDMR – aflată la originea ideii unui prezidențiabil al coaliției, dar și, măcar parțial, vinovată de necalificarea acestuia în finala competiției – își vede în liniște de interesele proprii. Încă și mai mult procedează astfel USR, care, după ce și-a văzut prezidențiabilul în turul II din 2024, l-a sabotat în primul din 2025, declanșând chiar debarcarea lui (era și președinte al formațiunii), s-a lipit de noul locatar de la Cotroceni și pare decis a-l căpușa cât mai profitabil cu putință, dorind și în guvern, dar și la conducerea primăriei Capitalei...

La partidele mai însemnate, situația e diferită. PSD, cîștigător la parlamentare, dar pierzător la ambele prezidențiale, este silit să-și aleagă o nouă conducere. Rămâne de văzut cât de nouă, ținând cont că liderul interimar, aflat în cărți pentru a fi confirmat, a fost frate de cruce cu cel demisonat, în multe evenimente controversate din ultimii ani, ca să nu punem la socoteală trecutul lui, cu ejectări din funcția de premier și chiar din partid. AUR pare a fi cel mai...conservator, în sensul că o ședință a conducerii de dinainte de alegeri a decis păstrarea liderului, indiferent de rezultate! Partidul nu are notabile hemoragii interne, dar cea externă îl poate costa: a intrat în ECR și a obținut, pentru Simion, o funcție de vicepreședinte, cu 6 europarlamentari; acum mai are abia 3! În fine, PNL, deși a făcut aceleași lucruri cu PSD în campaniile prezidențiale, e de crezut că își va păstra liderul, transformat din interimar în unul pe termen lung, ba chiar întărit, prin probabila lui devenire ca premier (deși aceasta poate fi o ipostază de sacrificiu, care l-ar slăbi și pe el, și partidul).

Avem, în momentul de față, în Parlament, 7 partide. Dar e posibil ca, fără alegeri legislative anticipate, peste puține luni, numărul acestora să crească, maximum până la 11 (chiar dacă cele noi nu ar fi propriu-zis parlamentare). Aceasta având în vedere declarațiile/intențiile a 4 personaje. Dintre care Crin Antonescu ar dori să reformeze partea liberală, Victor Ponta – una mixtă, pesedisto-suveranistă, iar Claudiu Târziu și George Becali – cea suveranistă. În fine, partizani ai teoriilor conspirației și scenariilor de tot felul susțin că sunt tentative de creare a unui partid prezidențial, condus de către o fostă șefă a D.N.A. Dacă va fi să se întâmple așa, nu e greu de ghicit că relativul echilibru de acum din legislativ va fi de domeniul trecutului. Și va relansa discuțiile, niciodată finalizate, conform cărora ar trebui să fie stopat atât traseisemul, cât și intrarea în Parlament pe uși secundare.

Situația apare și mai complicată, în condițiile ne-coagulării clare a forțelor de la putere și din opoziție, pe de o parte, precum și a faptului că noul locatar de la Cotroceni (încă) nu dispune de suficienți aliați pentru a-și materializa promisiunile și intențiile.