Nu Venezuela, ci democrația a fost călcată în picioare!

Dorian OBREJA

Din păcate, alegerile – considerate unul din principalii pioni ai unei democrații – au devenit (ar fi putut să devină) de o bună bucată de timp momentele declanșatoare ale unor tensiuni extreme și, în unele cazuri, chiar ale înlocuirii forței dreptului cu dreptul forței.

SUA, decembrie 2019-ianuarie 2020; proteste față de rezultatul alegerilor prezidențiale; totul culminează cu celebrul asalt al Capitoliului american; mișcările de revoltă au fost considerate a fi generate de perdantul alegerilor, Trump, care, în 2023, a și fost acuzat, oficial, de complot pentru a rămâne la putere. Ar fi fost, oare, normal ca, atunci, să intervină o forță (armată) străină pentru a (re)stabili adevărul? Cert, nu! 

România, decembrie 2024. Primul tur al alegerilor prezidențiale e câștigat de un candidat al ”opoziției”. Alegerile sunt anulate. Ar fi trebuit să intervină o forță (armată) străină pentru a (re)stabili adevărul? Ferească Domnul, sigur că nu!!!

Venezuela, iulie 2024. Alegeri prezidențiale controversate; potrivit datelor oficiale, câștigător a fost Nicolas Maduro, cu 51,95 (față de 43,18 ale contracandidatului). De reținut că 1. Maduro mai câștigase alegerile, în 2018 (cu 68%), și în 2013 (cu 50,62%); 2. în 1976, Venezuela a naționalizat industria petrolieră în 1976, preluând controlul asupra resurselor de petrol de la companiile străine (în special americane), ceea ce e catalogat de unii politicieni din SUA drept ”furt„...Drept care era ”normal” ca Maduro să stea în gât celor ”furați” și să se declanșeze o operațiune armată, soldată cu capturarea lui și ducerea în SUA, pentru a fi judecat.

De subliniat că acțiunea americană împotriva Venezuelei a fost condamnată de China, Rusia, India, Spania, Franța, Italia, Slovacia, Africa de Sud, Mexic, Brazilia, Bolivia, Cuba, Chile, Columbia și numeroase alte țări, în vreme ce alte state, îndeosebi din UE, în frunte cu așa-zisă șefă a diplomației, au ”scăldat-o„, amintind doar, vag, că ”în orice circumstanțe, principiile dreptului internațional și ale Cartei ONU trebuie respectate”, și făcând ”un apel la reținere”; adică nu cumva venezuelenii, supărați, să invadeze și cucerească SUA...

Momentul de mai sus ar putea aduce aminte unora de decembrie 1989, când Panama a fost invadată și președintele acesteia luat pe sus de americani, judecat și condamnat la 40 de ani de pușcărie. Dar momente mai puțin asemănătoare, însă la fel de grave privind suveranitatea unor țări (mă rezum doar la cele din America Latină și din 1950 încoace), au fost mult mai numeroase: 1950, Porto Rico; 1961, Cuba; 1965, Republica Dominicană; 1983, Grenada; 1994, Haiti.

Dincolo de toate, cu SUA în poziție de stat agresor, China și Rusia vor avea mână liberă în Ucraina și Taiwan, iar ONU și Consiliul de Securitate pot fi declarate, oficial și definitiv, nu doar moarte, ci și îngropate!

Dee remarcat că protestele față de invadare/răpire au fost mai curajoase în SUA decât în alte țări: New York Times titrează ”Atacul lui Trump (...) e ilegal și neînțelept”, și afirmând că se ”ridică din nou întrebarea dacă comandantul suprem este suficient de stabil din punct de vedere cognitiv pentru a ordona invazii în alte țări„; primarul New York-ului a subliniat că ”e un act de război și o încălcare a legii federale și internaționale”,

Fanfaronul de la Casa Albă, în loc de un Premiu Nobel pentru pace, nu face decât să se alăture listei unor dictatori agresivi și să le ofere acestora argumente și scuze...