Primăriei Capitalei i se dă prea mare importanță

Dorian OBREJA

Ca și cum nu ar fi fost de ajuns întârzierile anterioare, nejustificate și de natură a agrava situația țării, s-a mai adăugat și cea generată de alegerile pentru funcția de primar general al Capitalei. Alegeri la care s-a ajuns inclusiv prin încălcarea legii: data lor a depășit cu mult cele 90 de zile de la vacantarea postului, campania a început de prin august (vezi C. Drulă), în vreme ce fixarea datei a avut loc abia în octombrie, un candidat (același din paranteza de mai sus) a fost susținut de la Cotroceni etc.

S-a acordat o importanță cu mult exagerată acestor alegeri, ca și cum câștigarea lor ar fi făcut din cel victorios un personaj mai frumos, mai bun, mai deștept, mai aproape cu un pas de următoarea treaptă a drumului către funcția de președinte. Realitatea nu e deloc la fel. Să ne aducem aminte de primari anchetați (Crin Halaicu, Viorel Lis), condamnați (Răzvan Murgeanu, Sorin Oprescu), controversați și contestați (Traian Băsescu, Adriean Videanu, Gabriela Firea, Nicușor Dan).

Introducând indicatorii de legitimitate/reprezentativitate, putem vorbi de așa ceva doar în cazul a patru persoane (Ciorbea, Oprescu, Băsescu, Videanu) – alese cu scoruri de peste 50%.  De ce fel de legitimitate/reprezentativitate mai putem vorbi acum, când s-a înregistrat un record negativ de prezență la vot – doar sub 33%? În asemenea circumstanțe, câștigătorul, cu cele 36% din voturi, a fost votat de doar 211.562 bucureșteni din cei circa 1.800.000; nu trebuie să fi fost olimpic la matematică pentru a vedea că asta înseamnă numai aproximativ 9%, ceea ce face din C. Ciucu învingătorul cu cel mai mic scor consemnat în competiție! Poziția lui va fi foarte fragilă și contestabilă, fiind silit a face un balet complicat pentru a se baza pe o majoritate în C.G.M.B.    

Dar jalea nu e numai la PNL, ce, măcar, a contabilizat o victorie (inclusiv a lui Bolojan în meciul cu N. Dan), pe care, însă, va trebui să o gestioneze foarte bine, căci funcția de primar general, ca și cea de premier, sunt puternic erodate, mai ales în vremuri de austeritate. PSD s-a făcut de băcănie, cu cel mai mic procent luat de un candidat social-democrat în istoria acestor alegeri, punând sub semnul întrebării capacitățile ”proaspătului„ lider Grindeanu și generând unora nostalgii, prin triumful lui Ciolacu, chiar dacă doar la Buzău. AUR, considerat al doilea partid, dacă nu chiar și mai și, cu un potențial de 40%, n-a fost în stare, nici de această dată, să aibă un candidat propriu și s-a mulțumit cu un ”import”, clasat, suprinzător, pe locul 2, și care ar fi putut cuantifica mai mult, dacă nu ar fi fost ”trădarea„ gurului C.G., care a demobilizat electoratul. Tristețea cea mare este, însă, la cel mai vocal partid de până la alegeri: locul 4 ocupat de  Drulă îl situează pe acesta, definitiv, pe o linie moartă, dar se răsfrânge și asupra struțo-cămilei germano-române Fritz, care avea deja la pasiv numiri nepotrivite de vreo 3 miniștri, dintre care unul a fost deja ejectat, iar alți doi sunt pe făraș.

În sinteză, au fost niște alegeri cu o importanță mult prea exagerată, care au produs mai ales pagube; cine crede că vor fi măcar beneficii pentru bucureșteni în următorii doi ani și jumătate e idealist, dacă nu naiv de-a dreptul.

Rezultatele indică un electorat din ce în ce mai selectiv și, totodată, mai puțin motivat, însă foarte sensibil la contextul politic, social și economic. Depinde de politicieni dacă vor învăța din această nouă lecție!