AnastasiuGate: ori crăpa samarul, ori murea măgarul

 Dorian OBREJA

Am început a scrie aceste rânduri sâmbătă, 26 iulie, după amiază, deși deznodământului cazului la care mă refer nu se întrevedea la orizont decât cel mai devreme luni, 28, când edditorialul avea să fie apărut, N. Dan urma să fie revenit de la Salzburg cu capul plin de acorduri muzicale, iar I. Bolojan – de la Oradea, cu sprânceana descruntată de amintirile unui weekend romantic.

E vorba de ceea ce s-ar putea numi Anastasiugate, cazul vicepremierului despre care s-au lansat acuzații (în cea mai mare parte acoperite de documente ale justiției) cum că: a fost parte activă într-o schemă de corupție; a evitat răspunderea penală pentru că a denunțat la timp faptele; a recunoscut că a plătit „taxă de protecție” pentru a-și salva afacerea; a primit clasare penală, ceea ce denotă că a fost inițial cercetat pentru fapte penale.

Lucrurile par atât de limpezi, încât toate segmentele media, plus comentatorii de pe internet, au abordat subiectul în aceeași  notă incisivă, cerând demisia/demiterea împricinatului.

La o privire mai atentă, se poate sesiza că, totuși, nu a existat chiar unanimitate în a cere capul celui vinovat. PSD și opoziția au făcut acest lucru (e chiar perspectiva unei moțiuni). Dintre liberali, s-a exprimat public numai D. Fenechiu; despre Thuma și Pauliuc se spune că i-ar fi cerut lui Bolojan acest lucru. USR, mereu cu sloganul ”fără penali în funcții publice”, consideră acum, stupefiant, că ” nu e menirea noastră să facem o solicitare de retragere”! Comunicatul executivului este jenant, încercând să-l absolve pe făptaș. S-a formulat și versiunea că scandalul e fabricat, pentru a discredita/demola DNA și PG.

Tăcerile cele mai mai greu de explicat sunt cele ale președintelui și premierului. Inițial, primul a ocolit adevărul, spunând că nu are informații, apoi a afirmat că e ”o mare problemă”, (pe surse, la Cotroceni se consideră necesară plecarea personajului);  al doilea, nici după 4 zile de la declanșarea scandalului nu scosese niciun cuvânt pe marginea lui (în culise se spune că i-ar fi cerut vicelui demisia și că acesta a refuzat).

Cum a ajuns Anastasiu în poziții de top (în ultimele două luni, consilier a doi președinți, apoi vicepremier)? Unii spun că datorită calităților și realizărilor sale ca om de afaceri: dacă luăm în considerare problemele firmelor sale cu ANAF și Consiliul Concurenței, cu cereri de insolvență, există motive de dubii. Alții susțin că ar fi o creație – fie a Statului paralel, fie a serviciilor (ceea ce nu e chiar totuna); ar putea să fie o versiune apropiată de realitate, explicând de ce nu demisionează și de ce nu e nici demis!

Mult mai importantă decât ce a fost/a făcut Anastasiu este situația generată de dezvăluirile ce îl privesc. E o situație de genul ”ori crapă samarul, ori moare măgarul”. Dacă personajul nu și-ar fi dat demisia sau nu ar fi fost demis, credibilitatea și stabilitatea guvernului/regimului sunt în mare primejdie!

Duminică după amiază. Conferință de presă a împricinatului – din dorința de a nu ieși din scenă cu coada între picioare. O oră de gargară inconsistentă, în care am fost tratați de proști, iar el a pozat în victimă. Personajul e, cert, un mitoman la pătrat (forțez termenul), prin practicarea mitei, dar și a minciunii. Demisia salvează guvernul pentru încă un timp – dacă se va învăța lecția de acum. Mai e un vicepremier de ejectat! Iar imaginea președintelui și premierului, care au tăcut, iese șifonată.