O curte prea puternică și niște consilieri prea slabi

Dorian OBREJA

Mi se pare cu totul și cu totul inacceptabil/inadmisibil ca 19 milioane de oameni (asta se zice că ar fi populația României) să fie la cheremul a doar 9 (atâția numără CCR).

Situația îmi aduce aminte de cea sintetizată într-un bine-cunoscut proverb, în care se spune că „un prost aruncă o piatră, și zece (în alte variante, chiar o sută) înțelepți se chinuie să o scoată”. Și totuși, cam așa e. Ca să nu mai amintesc alte „minuni” săvârșite de amintita Curte, vă invit doar să frunzărim titlurile de presă dinainte de 24 septembrie și, respectiv, 8 octombrie, date la care numita intituție trebuia să decidă despre constituționalitatea legii privind pensiile magistraților din România: „Zi decisivă pentru Guvern”; „Soarta Guvernului, în mâinile CCR”; „Verdictul care ar zdruncina Executivul”; „Premierul a amenințat cu demisia, dacă legea pică la CCR”.

Evident, dacă legea avea să pice și premierul să-și respecte promisiunea – demisia -, urmările aveau să fie suferite nu doar de executiv, ci de întrega țară, aruncată din nou în instabilitate politică, pe fondul grav al problemelor financiare – de aici concluzia că așa ceva e inacceptabil.

Și, pentru ca așa ceva să nu se întâmple, sunt la îndemână nu mai puțin de trei căi. În primul rând, ar trebui ca Legea fundamentală să fie supusă unei analize minuțioase și, apoi, unor modificări, acolo unde sunt situații echivoce (vezi suprapunerile președinte/premier) sau se lasă nepermis de mult loc unor interpretări subiective. A doua cale ar fi aceea prin intermediul căreia un proiect de lege să intre în circuit doar când îndeplinește, 100%, condițiile de constituționalitate. Iar a treia ar consta în desemnarea, în calitatea de membri (și nu neapărat cu pomposul, uneori nesusținutul calificativ de judecători) ai celor mai buni – teoriticieni, dar mai ales practicieni - constituționaliști, căci componența actuală e foarte departe de a îndeplini asemenea imperativ. Deocamdată, pronosticul meu pentru 8 octombrie e că legea va trece, guvernul va rămâne.

Mi se pare cu totul și cu totul halucinant încă un moment din scurta, dar foarte agitata și controversata istorie a actualului locatar de la Palatul Cotroceni – mă refer la numirea consilierilor.

După o întârziere de neînțeles, dar și impardonabilă, care a determinat o activitate desfășurată cu ”foști” sfătuitori prezidențiali, s-a ajuns la desemnări care trimit la proverbul ”spune-mi cu cine te însoțești, ca să spun cine ești”!

Dintre cele 16 nume anunțate, multe pot fi considerate ca fiind propuneri ”slabe”, dată fiind lipsa de experiență la un asemenea nivel; faptul că respectivii au lucrat în trecut cu ”șeful” de acum poate fi garanție pe persoana fizică a acestuia, nu pentru instituția prezidențială. Unde, aflăm, noii angajați semneză „angajamente de loialitate față de președinte”, nu față de țară. Normale ar fi angajamentele de integritate! Tocmai a explodat o bombă, despre un până de curând consilier prezidențial, care, se zice, ar fi fost dispus să colaboreze cu CIA...

Alte nume pot fi considerate slăbiciuni, în sens de vulnerabilitate: un fost ambasador (despre care nu e clar cum a ajuns la această demnitate, dar se știe că e implicat într-un scandal cu o nuntă de gay în Mexic); un fost contestat lider PNL; un om de casă a lui Traian Băsescu...Un tablou pestriț, ducând cu gândul la restaurație, dar și la anti-liberalism, deci la o tabără contra premierului și a partidului de la guvernare!