Weimar+ și Waidenoi- sau România neimportantă

 Dorian OBREJA

În vremea primului război mondial, România a ales, inițial, ipostaza de neutralitate, vreme de doi ani.

În vremea celui de al doilea război mondial, România a ales, inițial, ipostaza de neutralitate, vreme tot de doi ani.

În perioada premergătoare și dintre conflagrații, România încheiase niște alianțe cel puțin ”interesante”, precum Pactul Balcanic (țara noastră, Iugoslavia, Grecia și Turcia), Mica Antantă (țara noastră, Cehoslovacia și Iugoslavia), sau cea cu Polonia. Da, dar pe atunci, miniștri de externe erau Nicolae Titulescu, Ion I.C.Brătianu, Ion Mihalache, Take Ionescu, Ion Gh. Duca.

În ultimii 35 de ani, s-u perindat, la șefia ministerului de Externe, nu mai puțin de 25 de personaje, dintre care maximum o treime aveau calitățile necesare. Cu nume precum Ramona Mănescu sau Luminița Odobescu nu poți avea mari aspirații.  Astfel încât am rămas și pe dinafara Grupului de la Visegrad (Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia), și a formatului Weimar+ (inițial 3 – Germania, Franța, Polonia, mai nou 6, adăugându-se Marea Britanie, Spania, Italia).

E o afirmația nu foarte riscantă aceea că, în aceste zile, suntem în fața unei înfruntări mondiale comparabile cu cele două evenimente amintite, chiar dacă nu în plan militar, chiar dacă nu cu desfășurare de forțe armate. Înfruntare nu între cele trei puteri care domină lumea – SUA, China și Rusia – ci, mai degrabă, între toate acestea trei și restul lumii, față de care se încearcă impunerea viziunilor și tendințelor imperialiste. Despre UE, din păcate, din foarte multe puncte de vedere, deși are deja o vechime (1957, constituirea C.E.E., 1993, înființarea U.E.), nu se poate spune că ar fi reușit să ajungă o putere comparativă, drept cel de al patrulea punct nodal al unui patrulater. Iar urmările se resimt în aceste zile.

Foarte sintetic, se consemnează o simetrie extrem de ofensatoare și îngrijorătoare pentru viitor.

Europa a fost exclusă de la masa negocierilor pentru pace in Ucraina initiate de Donald Trump. SUA și-au luat mâna de pe Europa.

România este exclusă de la masa negocierilor europene privind același subiect inițiate de către Macron. Europa își ia mâna de pe România (și de pe întrega zonă a Balcanilor).

Dar situația se poate judeca și în alt registru. Lipsa României la întâlnirea convocată de Macron nu-i chiar așa de mare pagubă. Acolo s-au adunat lideri europeni opăriți de discursul vicepreședintelui american la Munchen, unde nici un reprezentant UE nu a avut curajul să-i dea o replică celui ce, cu o aroganță infinită, dădea lecții de democrație (”uitând”  de asaltul republican asupra Capitoliului). Așa încât întîlnirea a prilejuit un fel de cor de schelălăituri ai unor cățeluși care devin vocali în lipsa masculului alfa...Îndeosebi Marea Britanie și Franța, frustate că nu mai sunt marile puteri de altădată, încearcă să retrăiască – imaginar – gloria zilelor de altădată.

Acum, țara noastră se află iar în ipostaza deloc plăcută de ”roză a vânturilor”. Am fost în zona de influență a Rusiei, prieteni buni cu China, aliați strategici ai SUA, membri (târzii...) ai UE și NATO. Prin liderii ei din ultimii 20 de ani, România a optat fie pentru a oferi plăcere ”marelui licurici”, fie pentru pupat poala Bruxelles-ului. Acțiuni pentru care, azi, nu sunt semne de recunoștință, ci de indiferență.

Răspunsul favorabil la întrebarea ”a fi sau a nu fi”, conexată cu viitorul, depinde de alegerea corectă a complementului cel mai avantajos...