50 de ani de la aselenizare: Nixon avea pregatit un discurs in care anunta moartea astronautilor pe Luna

La 20 iulie 1969, cand astronautii Neil Armstrong si Buzz Aldrin au devenit primii oameni care au pasit pe Luna, presedintele SUA Richard Nixon a vorbit prin telefon cu cei doi pionieri ai explorarilor spatiale si i-a felicitat spunandu-le "datorita voua, cerurile au devenit parte a lumii oamenilor".
 

La 20 iulie 1969, cand astronautii Neil Armstrong si Buzz Aldrin au devenit primii oameni care au pasit pe Luna, presedintele SUA Richard Nixon a vorbit prin telefon cu cei doi pionieri ai explorarilor spatiale si i-a felicitat spunandu-le "datorita voua, cerurile au devenit parte a lumii oamenilor".

In acelasi timp insa, presedintele american avea pregatit si un discurs in caz de dezastru, daca Armstrong si Aldrin nu ar mai fi putut sa paraseasca suprafata Lunii si ar fi urmat sa vorbeasca la telefon cu sotiile acestora pentru a le consola, conform unui material publicat marti de Space.com.

Chiar dupa ce modulul de aselenizare a coborat cu bine in locul ales din Marea Linistii, nu exista inca nicio garantie ca Aldrin si Armstrong vor putea sa se intoarca in siguranta la bordul modulului de comanda, ramas pe orbita circumselenara, unde ii astepta colegul lor, Michael Collins.

Luand in considerare si aceasta eventualitate, presedintele Nixon i-a solicitat consilierului sau William Safire sa scrie si un mesaj pe care sa-l citeasca in cazul producerii unui dezastru.

Asa cum insusi Safire explica intr-un interviu acordat in 1999, lansarea si pilotarea modulului de aselenizare pe orbita circumlunara si apoi cuplarea cu modulul de comanda a fost poate cea mai periculoasa etapa a misiunii Apollo 11.

Daca echipajul misiunii anterioare, Apollo 10 (care nu a aselenizat), a testat pilotarea modului de aselenizare pe orbita Lunii, la o altitudine de doar 14 kilometri, astronautii din cadrul misiunii Apollo 11 trebuiau sa reuseasca, in premiera, sa se desprinda de pe suprafata selenara si apoi sa se intalneasca pe orbita cu modulul de comanda. Viata lor depindea de acest lucru.

"Daca nu reuseau, urma sa fie abandonati pe Luna. Erau lasati acolo sa moara. Singurele lor optiuni erau sa astepte sa moara de foame sau sa se sinucida", declara Safire in interviul mentionat.

In aceasta situatie, NASA urma sa intrerupa comunicatiile cu astronautii sortiti pieirii, iar presedintelui ii revenea incomoda misiune de a comunica lumii ca primii oameni care au pasit pe Luna sunt si primii oameni care au murit pe alt corp ceresc.

William Safire a compus acest mesaj si i l-a trimis sefului de cabinet al presedintelui Nixon, H.R. Haldeman, la 18 iulie 1969. Apoi, 30 de ani mai tarziu, acest mesaj a ajuns la presa. El cuprinde si o serie de instructiuni pentru presedintele Nixon. Conform acestora, presedintele trebuia sa vorbeasca cu vaduvele celor doi astronauti, inainte de a anunta in mod public incheierea tragica a misiunii.

"Destinul a decis ca oamenii care au mers pe Luna pentru a o explora in pace, sa ramana pe Luna sa se odihneasca in pace. Acesti barbati curajosi, Neil Armstrong si Edwin Aldrin, sunt constienti de faptul ca nu exista nicio sansa de salvare, insa stiu de asemenea ca prin sacrificiul lor aduc speranta intregii omeniri", conform mesajului pregatit de Safire pentru presedintele Nixon.

"Si alti oameni vor pasi pe urmele lasate de cei doi astronauti ai misiunii Apollo pe suprafata Lunii si cu siguranta ei vor reusi sa-si gaseasca calea spre casa. Insa Aldrin si Armstrong au fost primii si vor ramane cei dintai si in inimile noastre (...) Fiecare om care va privi spre Luna in noptile ce vor veni va sti ca acolo, o farama dintr-o alta lume a devenit pentru totdeauna a omenirii", se incheia mesajul.

Dupa acest sumbru anunt public, astronautilor urma sa li se faca o slujba de inmormantare pe mare.

Din fericire, misiunea Apollo 11 a fost un succes, iar acest mesaj nu a fost facut public decat la 30 de ani dupa revenirea echipajului pe Pamant. ziare.com