Cultura - extremă urgență!

 

Dorian OBREJA

Rar pun trei semne de exclamare la un titlu, dar, dacă o fac, aveți siguranța că am motive pe deplin întemeiate.

Un renumit scriitor român contemporan sintetiza, în urmă cu peste un deceniu, situația actuală în titlul ”Cultura - un ”pericol” pentru societatea de consum”. Dacă ar fi ca I.L.Caragiale să trăiască astăzi, unul dintre celebrele sale personaje, profesorul Marius Chicoș Rostogan, care, desigur, ar fi un pedagog de școală foarte nouă, aflată sub semnul indicațiilor de la Bruxelles, ar întreba o loază de elev :”no, prostovane! Ce-i societatea de consum?”. Cum loaza n-ar ști chiar exact, ar trebui să căutăm la dicționare, unde subiectul e definit (mai blând)  ca ”tip de societate în care sistemul economic împinge (sublinierea mea, D.O.) la consum și creează nevoi care îi sunt profitabile„ , subliniindu-se că, în acest tip de societăți, ”consumismul este o tendință în creștere”.

Dar de ce ar fi cultura un pericol pentru un asemenea tip de societate? Scriitorul amintit punctează: ”...în mai toată lumea, o nouă formă de capitalism, hiperagresivă, câștigă teren. Or, acest model de societate nu are nevoie de oameni care să investească timp (și bani, aș adăuga eu...) în cultură (...) ci de indivizi docili, maleabili și manipulabili, altfel spus nu are nevoie de cetățeni, ci de consumatori disciplinați.”.

Fenomenul, ca multe altele în globalism, se manifestă peste tot. Dar pe noi ne interesează, cu deosebire, ce se întâmplă în România. Conform presei, ce reia date oficiale și credibile, ”românii sunt cei mai slabi consumatori de cultură din Europa”!  Au scăzut, și nu doar din motive obiective (precum pandemia) procentele celor amatori să meargă la teatru sau cinema, oarece creșteri înregistrând doar audiențele posturilor de radio și televiziune. În schimb, și asta mi se pare dramatic (nu doar pentru că sunt - și - scriitor), românii se situează pe ultimul loc din UE la consumul de carte! În țara noastră, ca particularitate, parcă asistăm la o exacerbare a contrariilor: pe cât de mult crește numărul celor care scriu și a firmelor cu activități editoriale, în aceeași măsură crește și numărul celor care renunță, din diferite motive (începând de la cele materiale și terminând cu cele determinate de societatea de consum) la lectură, mai exact la cititul cărților în forma lor clasică...Și fenomenul va lua amploare la generația ce urmează actualei generații de 30-40 de ani, căci exemplele sunt molipsitoare.

E mare, mare păcat. Și la modul general, și în particular. Am asistat, la Iași, săptămâna trecută, la două evenimente care au avut drept obiective promovarea cărților și a celor care le scriu. Având mulți prieteni și multe cunoștințe în zonă, știu câte eforturi (și materiale, și umane) s-au însumat pentru materializarea acestor evenimente. Chiar asumându-mi riscul de a supăra puțin pe unii dintre cei amintiți, cred că ecourile și finalitatea au fost departe de eforturile menționate.

Poate că totul ar trebui regândit. Meditez, de exemplu, ce frumos ar fi ca Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt să fie corespondentul...Senei, și să aibă, de la un capăt la celălalt, nu cafenele, crâșme și dughene cu tot soiul de produse, ci standuri cu cărți mai vechi sau mai noi, antichități, precum și statui/busturi ale marilor scriitori români/ieșeni, mai dăinuitori și mai importanți în timp decât regii sau politicienii...