Eșecul „suveranmaidan”-ului

 Dorian OBREJA

Pe 3 februarie postam, pe o rețea de socializare, următoarea predicție: „potrivit logicii, dar și surselor – 1. C.G. nu va putea să candideze; 2. D.Ș. nu va putea să candideze”.

O lună și ceva după, mai precis duminică, 9 martie, decizia B.E.C. vine să confirme nu doar punctul 1, ci și să prevestească o confirmare, la momentul potrivit, al punctului 2.

În editorialul de pe 24 februarie, sub titlul „Unii „români” copie modelul ucrainean și-l transformă în „Suveranmaidan”, subliniam că „în locul utilizării, în exclusivitate, a unor mijloace democratice (...) se preferă forme de presiune publică, în condiții în care, oricând, lucrurile pot să scape de sub control” și atrăgea atenția că „transferul violenței din spațiul virtual în cel real se poate produce oricând, cu consecințe inimaginabile, dar prognozabil drept extrem de nefaste”, și dădeam exemplul evenimentelor de la Kiev, din 2013-2014, soldate cu 96 de morți și  1000 de răniți.

Cele întâmplate tot duminică, 9 martie, după anunțarea deciziei B.E.C., mi-au dat, din păcate, dreptate. Proteste soldate cu răniți și pagube materiale. Din fericire, intervenția fermă a forțelor de ordine a limitat consecințele. 

Întrebarea este care ar fi fost urmarea dacă manifestanții prezenți și alți cetățeni ar fi urmat un îndemn de o violență ieșită din comun, adevărată instigare la o lovitură de stat: „Ieşiţi fiecare în orașele voastre, mergeți la Bucuresti, cu parul, furca, coasa și toporul (...) Ieşiţi acum, ieşiţi cu armele şi arestaţi-i pe toţi cei care au dat lovitura de stat, absolut pe toţi”.

În mod normal, un om corect și în respect față de legile statului încearcă rezolvarea problemelor sale apelând la instituțile, autoritățile și instanțele abilitate pentru fiecare chestiune în parte. Abia apoi, ca măsură extremă, ar putea îmbrățișa varianta protestului în diferite locuri, dar și aceasta cu limite, pentru a nu se ajunge la extremism.

Globalismul se manifestă, din nefericire, și în privința ieșitului în stradă și a protestelor aflate sub semnul violenței, care a devenit o adevărată modă, materializată în cele mai varii cazuri. Amintesc, din exemplele recente, cele întâmplate în Grecia, cu prilejul comemorării unui tragic accident de cale ferată de acum doi ani; evenimentele din Serbia, generate de căderea, cu victime, a acoperișului unei gări; mitingurile din SUA și Europa împotriva firmei Tesla; marșurile din SUA, contra demiterile dictate de DOGE-Elon Musk; vandalizarea terenului de golf din Scoția a lui Donald Trump; marșul de la Paris al unor activiste feministe cu bustul gol ș.a.m.d. Mai mult decât o modă, ieșirea în stradă a devenit o molimă. De la scopul lor teoretic și inițial, acela de a induce, preveni sau inversa schimbările sociale fundamentale, mișcările de protest au ajuns, în destule cazuri, să fie utilizate ca mijloace de presiune întru rezolvarea unor probleme care ar putea fi soluționate exclusiv prin folosirea instrumentelor democrației.

Întorcându-mă la ce se întâmplă și ceea ce este posibil să se întâmple la noi, cred și sper că evenimentele de pe 9 martie constituie o lecție care nu trebuie uitată.

Nu e cazul, ca în decembrie 89, ca soarta României să fie decisă în stradă (deși nici atunci n-a fost chiar așa...), după cum nici în urma unor „indicații prețioase” sau presiuni, indiferent dacă acestea se manifestă dinspre Vest, sau dinspre Est. Doar așa țara noastră poate rămâne așa cum ne dorim cu toții -suverană și democrată!