Cornel Nistorescu:Ce facem cu „Concluziile” de la Veneția?

Ne-am ars sau ne facem că plouă? Nu mai merge cu interpretări, nici cu sictir, nici cu amăgiri. Am ajuns un subiect rușinos și super analizat pe harta lumii și temă de dezbatere la facultățile de drept și la toate dezbaterile despre libertăți. Ba și temă de casă pentru propagandiștii plătiți să mai îndulcească situația. Mai apare cîte un fake news despre documentul sau despre poziția Comisiei de la Veneția, dar în România lucrurile au rămas cum au fost. Nu se lucrează la nici o punere de acord. Ba este mai rău decît în momentul apariției Concluziilor Comisiei de la Veneția. Biroul Electoral Central a devenit și el organ de interpretare juridică și a luat-o pe urmele CCR.

Aproape zilnic primesc fotocopii și linkuri de articole publicate în străinătate despre acest caz. Ce s-a întîmplat în alegerile din România este în continuare un subiect negru la adresa țării noastre. La fel ca în lunile de după Mineriada din 1990, cînd am fost priviți ca niște sălbatici. Acum, nu mai suntem taxați pentru cruzime, ci pentru mult mai rău. Pentru prostie, neștiință de carte, abuz, comportament nedemocratic. E mai ceva ca după 13-15 iunie 1990! Atunci, era vorba despre un comportament violent al unui grup social, folosit în consolidarea puterii abia preluate de autorii loviturii de stat și de succesorii PCR. Acum, avem de-a face cu o mutilare a statului de drept tot sub conducerea statului de drept comandat de aparatul european de coordonare a țărilor membre ale Uniunii Europene.

Oricît a fost de susținută această decizie a CCR de cancelariile europene, ea a fost evaluată extrem de critic de Comisia de la Veneția într-un raport Urgent publicat pe 27 ianuarie 2025.

Cît este Comisia de la Veneția de organism al Consiliului Europei, ea a lăsat să se înțeleagă că anularea alegerilor din decembrie 2024 a fost o formă de a trata cu picioarele reguli elementare ale statului de drept. Numai că nu a scris negru pe alb că România a avut parte de o lovitură de stat ambalată într-o măsură aparent constituțională de combatere a nenumărate și nedovedite încălcări ale legii.

Pînă la noi „ordine”, felul în care CCR și BEC au anulat alegerile și mai apoi candidații rămîne antologic și în totală contradicție (conflict) cu recomandările Comisiei de la Veneția. Pe de o parte, rîde lumea de noi, iar pe de alta, instituțiile statului interzic ce vor. S-au învățat cu aplicarea de interdicții ca pisica la borcanul cu smîntînă. Și le aplică, una cîte una. Mai că ne putem aștepta la orice.

Și, cu toate acestea, presiunea publică de reabilitare a statului de drept este ca și inexistentă. Autoritățile și presa slugarnică joacă tontoroiul și se fac petreceri că am scăpat de o belea, că au salvat țara de la un mare necaz și că ne îndreptăm vertiginos spre o „țară ca afară!”. Abia că se mai pomenește de „reluarea turului doi”, ceea ce ar fi egal cu refacerea Mineriadei din 1990 sau a cutremurului din martie 1977.

Care să fie calea de ieșire din această situație păguboasă pentru percepția României? Îngropăm episodul alegerilor anulate din 2024 cu alte alegeri făcute pe o listă de candidați tăiată cu foarfeca și dreasă din participanți ca să iasă bine?

Concluziile Comisiei de la Veneția rămîn valabile, dar nimeni nu se mai apleacă asupra lor. În ciuda scotocelilor ordonate și comise de Poliție, probele nu se pupă cu acuzațiile. Ba, în loc să primim dovezi, încep să apară mai multe informații despre anularea alegerilor din țara noastră la comanda unor personaje aflate în fruntea Comisiei Europene. Din ce în ce mai mulți spun că a fost ordin de la Madam. Ne prefacem că votăm ca să iasă Nicușor Dan care, de fapt, se potrivește ca Iohannis la NATO?