O coaliție de 5 e instabilă

Dorian OBREJA

Există nu doar 4 opinii și păreri despre ce se întâmplă în coaliție (care ar trebui să aibă o voce unitară, un purtător de cuvânt), corespunzând celor 4 lideri de partide. Emană opinii și păreri – nu de puține ori diferite, dar, câteodată, chiar contrare! – cam toți cei care participă la ședințele respectivei entități, plus destui dintre miniștri, plus personaje care vor să fie băgate în seamă de la un partid sau altul. Astfel încât, mai după orice întâlnire a coaliției, avem atâtea variante asupra ceea ce s-a întâmplat, încât românii sunt de felicitat pentru a fi ales un ex-matematician drept locatar la Cotroceni, căci doar un emul al unor savanți precum Emmy Noether, Leonhard Euler sau Evariste Galois pot rezolva ecuații cu așa multe necunoscute, care se mai și bat cap în cap...

Formula de guvernare în coaliție nu e câtuși de puțin nouă în România; ba, dacă socot bine, cred că a fost predominantă ca număr și durată, mai toate partidele ”concubinând” cu toate partidele, căci de, politicienii, chiar dacă par adversari, sunt de-o făptură și de-o seamă și au inteligența practică (măcar atât) de a se roti la guvernare și în opoziție, până li se pierde urma...

Două sunt cerințele ca o coaliție să meargă precum unsă: 1.între partidele participante să existe relații corecte, fără încercări de a ieși în față în detrimentul partenerilor și fără spectacole îndoielnice de înțepături și împunsături; 2.cel aflat în fruntea executivului trebuie să fie o mână de fier (fie ea și într-o mănușă de catifea), punând frână tendințelor de hăis, cea sau chiar stânga împrejur ale membrilor guvernului, dar chiar și coaliției, căci, altfel, toată povestea se desfășoară într-o ipostază extrem de periculoasă, deasupra unui butoi cu pulbere. Ambele condiții nu sunt îndeplinite:1. PSD și USR se detestă/urăsc atât de mult, încât nu se precupețește nimic pentru faultarea periodică; 2. Ilie Bolojan, perceput în afara scenei politice ca omul pe care nu poți să nu-l asculți, dă dovadă, în relația cu coaliția, de o slăbiciune care îl va costa, permițând celor două partide amintite să se manifeste totalmente contraproductiv. 

3, respectiv 4 din cele 5 (dacă socotim și minoritățile naționale) constituente ale coaliției actuale au mai fost împreună, din 2021 încoace, și nu au fost tensiuni majore, asta și pentru că a funcționat corect principiul ”rotativei”, dar și fiindcă cei doi premieri au știut să impună, miniștrilor și altor politicieni de la vârf, un soi de armonie (chiar dacă de fațadă), care s-a fisurat abia anul trecut, când a început ”dansul” alegerilor (ba comasate, ba decalate, ba în septembrie, ba înspre iarnă), când s-au înregistrat primele amenințări de genul ”dacă nu..., ieșim de la guvernare”; și, din păcate, acest refren s-a tot repetat, se aude și în aceste zile, cumva și din pricina introducerii în ”ecuație” a unui partid cu renume de perturbator.

Multe s-ar putea trece cu vederea, dacă România nu ar fi în situația știută și dacă această coaliție nu ar trebui să schimbe lucrurile, acum! Sunt cele mai nepotrivite momente pentru punerea intereselor de partid sau personale deasupra sau înaintea celor legate de schimbarea menționată.

O coaliție de 5 e prea mare pentru a fi și stabilă; cu atât mai puțin cu cât locatarii de la Cotroceni și Victoria sunt persoane care nu știu să se impună, ci se lasă șantajate de refrenul amintit mai sus...

Mai vorbim după 24 septembrie – ziua când CCR poate decide sau nu căderea guvernului.